Au trecut mai bine de doi ani de când Adrian Diniș ne-a părăsit. Nu știu dacă Adi este într-o lume mai bună sau dacă îi e mai bine acolo unde se află acum. Știu doar că, așa cum scriam și în urmă cu doi ani, Adi a fost un om realmente bun. Dispariția lui ne-a șocat atunci și încă ne îndurerează azi. Plecarea atât de devreme a unui poet și a unui om deosebit mi se pare că se încadrează în categoria de nedreptăți pe care divinitatea le face uneori în mod inexplicabil.

Adi ar fi putut face multe lucruri aici. Ar fi putut scrie în continuare, ar fi putut veni, așa cum o făcea de fiecare dată, la evenimente literare, ar fi putut, nota bene, să publice cărți și să le lanseze în compania prietenilor. Moartea lui atât de prematură e o tragedie care probabil se va estompa odată cu trecerea timpului. Prietenia și bunătatea lui nu se vor șterge însă, fiindcă în cele din urmă, ca să parafrazez o zicere celebră, ce facem în viață nu cred că se duce în eternitate – ca să ne facă, în neant, o glorie efemeră – ci rămâne aici, în memoria noastră afectivă, a celor care l-am cunoscut și l-am iubit sau apreciat.

Adrian Diniș (1986 – 2018)

Cercul poeţilor anonimi

Mă numesc adrian
au trecut ani buni de când nu mai scriu
îmi pare rău chiar dacă e greşeală tot ce fac
şi mă consider degeaba genial ca nu ştiu câte

alte milioane de oameni
din lumea asta şi din cealaltă.

Am reuşit primul pas
spre vindecare chiar dacă nu vreau
încă simt nevoia şi îmi înfig acul
în fiecare deget ca-ntr-unul de paralizat

mici pârâiaşe apoi cascade
dar nu mai simt nimic şi nici cel mai
puternic drog din lume nu mă mai ajută.
Nicio Soma, niciun Yage.

Când văd o femeie dulce ca mierea
pun un roi întreg de viespi în urmărirea ei
să îi ţină trena mai întâi.

Am rămas cu mişcarea teatrală
acrobaţiile de la circ.
Privesc ore în şir porumbeii
de pe liniile de înaltă tensiune.

Când ursul hibernează
bătăile inimii îi sunt încetinite
aşa s-a întâmplat şi cu mine.
Furia s-a domolit apoi a dispărut.

Şi mă simt ca o legumă.
Sunt slab dar numai cât o plantă carnivoră.

Prin ce am trecut
recapitulez repede în minte
viaţa într-o secundă prin faţa ochilor şi
nu regret nimic

în afară de momentele de laşitate
pentru care n-am să mi-o iert
nici la Judecata de Apoi
când mă vor ispiti Câmpiile Elizee
şi cazanul cu smoală.

Vreau să-i ajut pe cei nou-veniţi
să deschidă ochii înainte s-o facă într-un sicriu
îmbălsămaţi şi îmbrăcaţi la costum
când doar tortura de-a fi
îngropaţi de vii mai poate veni.

În copilărie eram un sălbatic
cu timpul m-am domesticit
atunci uram subiectele despre fete
dar când mi s-a arătat

minunea ce se ascunde în specia lor
mult mai târziu decât la ceilalţi
am trecut de la ură la iubire
şi mai ales la o teamă curioasă, plină de respect.

Încă de când am văzut
cum le ies din blugi chiloţii
când au mijlocul neacoperit
cu fluturii de pe ei

primate zburătoare dominante din universuri
multicolore care zburau în toate direcţiile
pe axa planetelor, a stelelor
sau a voinţei mele care era făcută praf.

Dar când se întorceau spre mine
teama ridicată la puteri exponenţiale
creştea şi prindeau viaţă fluturii-cap-de-mort,
despre care mai târziu
am aflat că simbolizau sufletul.

Şi mai prindea viaţă
capul de schelete de pe tricoul ei
când părea că mă holbez cu neruşinare la sânii ei
deşi nu mă puteam gândi la altceva
decât la moarte şi tristeţe

şi la cum o să mă părăsească
mai ales că toate tipele
aveau un zâmbet, pisică de Cheshire,
care îmi făcea paranoia mea perfect justificabilă.

Ştiam că sub rujul ăla
se ascunde sângele
din care îşi trag vrăjitoarele tinereţea

dar cel mai diabolic plan din lume
la care am putut să mă gândesc
eră că toate plănuiesc în secret
cum să se despartă de mine.

Frica de fluturi amestecată cu frica de păianjeni
de aia n-am putut să iubesc
pe nimeni

în afară de cea care
presimţeam c-o să mă facă să sufăr
cum nimeni altcineva toată viaţa
ca după un picior amputat

cea care avea să aprindă lumina
să omoare ţânţarii
şi din când în când
fluturii strânşi în jurul becului.

Până la urmă nu ştiu ce caut eu aici
şi de ce vă spun toate astea
alţii au probleme mult mai grave decât mine.

Peştişorii aurii din paharul de whisky

Cine mai are nevoie de ea când vă am pe voi
Jack Daniel’s şi Johnnie Walker?
O, Bloody Mary! Sărutul arde ca o sută de whisky,
lacrimile dezinfectează mai bine de o sută de ori.
O, însângerată Maria, câţi bărbaţi au murit pentru tine?

Te-am strigat până,
până mi-a răspuns cineva cu numele tău. Nu erai tu!
Sau poate că erai. Eram prea beat ca să-mi dau seama.
Şi numele n-ar trebui să aibă nicio importanţă.
Cu toate că am denumit tot de la Adam şi Eva încoace

şi poeţii oraşului laolaltă cu beţivii oraşului
tot caută un cuvânt pentru iubirea sau paharul din faţă.
Sunt mândru acum de profeţiile mele – făcute cu câteva ore în urmă.
„Te-am sunat acum să-ţi spun că te iubesc pentru că
dacă o să te sun mai târziu o să fiu beat şi n-o să mă crezi”

O muscă se îneacă în paharul meu. Dacă aş şti să înot
aş sări să o salvez. Îmi pun din nou întrebarea
dacă aş putea învăţa să înot aşa cum au învăţat alţii de mici
aruncaţi în râu. Ca bieţii pui care mi-au bântuit sufletul dintr-un sac.

Nu mai am chef să beau.
Şi deşi nu trebuie să moară cineva ca să îţi aduci aminte de el
musca moartă cu viaţa ei trecută din căcat în căcat
mă face să mă simt mai puţin singur. Deşi nu vreau să moară
cineva ca să mă simt eu mai bine.

Peştişorii aurii din paharul de whisky
îmi fac cu mâna şi-mi spun că totul o să fie în regulă.
O să fie?

Nu plânge mama

nu plânge mama se poate întâmpla oricui
cristi s-a născut greu
iar la nașterea mea n-ai suferit deloc
mai rar i-am făcut pe cei dragi să sufere
doar ei până acum
la puțin după naștere tata venea cu mine la maternitate
pentru că urinam sânge și m-aducea să sug de la mama

*
nu plânge mama se poate întâmpla oricui
eu m-am operat de trei ori de polipi când eram mic
de două ori pe viu și n-am țipat niciodată
de atunci sunt un tip curajos
dar am și acum polipi la care se mai adaugă o sinuzită
betty a căzut din mașină când eram prin centru
pentru că ușa n-a fost bine închisă când era mică și a avut amnezie
bine că nu știam prea multe atunci
și că doamna din spate a putut să frâneze la timp
și că a adus căp’șorul ei plin de sânge spre mama

*
nu plânge mama se poate întâmpla oricui
când am crescut betty a căzut
de pe treptele din fața magazinului nostru cu rolele
doar și-a spart capul
într-o zi am internat-o de apendicită
mergea cu mine de mână atunci am lăsat-o bine
pentru o operație banală
nu plânge mama se poate întâmpla oricui
a făcut septicemie
apoi încurcătură de mațe pentru că i-au dat voie să mănânce
și nu trebuia
și era sa moară de paști
dar n-a murit însă a petrecut sărbătorile în spital
și a pierdut mult din școală
cu perfuziile pe post de hrană
și cu tata sau cristi care îi spunea dă și tu o bășinuță
iar lângă ea era și un băiat mai tânăr care s-a vindecat mai repede
eu m-am dus doar o dată la ea pentru că atunci când am văzut-o
albă ca o stafie mi s-a făcut rău și m-au dus repede pe scări
tot repetam am nevoie de oxigen
mi-au desfăcut geaca și m-am dus înapoi
nu puteam s-o vad astfel așa că n-am mai venit
apropo de filmul idilă de noiembrie
acum e o domnișoară frumoasă frumoasă frumoasă
și sunt mândru de asta ca o mamă
pe cristi e frumos băiatul ăsta
nu plânge mama se poate întâmpla oricui
l-au bătut și i-au rupt nasul
noroc că mama dăduse șpagă și l-au operat bine
iar apoi una s-a dat la el în spital așa cum era desfigurat
înfășurat parțial cu fața în ghips
nu știu poate fetele găsesc sexi asta
eu m-am rugat în fața bisericii să-l bat pe vinovat
și un prieten mi-a zis El nu poate decât să te ierte
am devenit apoi șmecher ca să nu se mai întâmple una ca asta
și i-am rupt gura și lu’ ăla și lu’ frati-su mai ales lui.

Foto credit Adrian Diniș: https://bucurestiulmeudrag.ro/fotografii/5af2cceb-6080-43c9-80cd-2ce8592b13d5

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.