Sebastian Reichmann (n. 1947) a debutat publicistic în 1966 în „Povestea vorbei”, suplimentul revistei „Ramuri” condus timp de doi ani de Miron Radu Paraschivescu și desființat în 1968.

La douăzeci de ani îi cunoaște și se împrietenește cu Gellu și Lygia Naum, devenind unul dintre tinerii artiști apropiați de aceștia și evoluând în atmosfera de libertate de spirit și elan creator de la Comana.
Debutul în volum cu Geraldine (1969) este primit ca o revelație a perioadei de relativă liberalizare de la sfârșitul deceniului șapte, dar a doua sa carte, Acceptarea inițială (1971), este retrasă din librării în urma „Tezelor din iulie” — ca urmare, emigrează și se stabilește în Franța. Din 1975 scrie numai în franceză, iar în 1977 debutează în această limbă în revista Editurii Minuit.
Autor al mai multor volume de poezie în Franța, a revenit în literatura română la începutul secolului, publicând Mocheta lui Klimt (2008), Dimensiunea „Umbrella” (2009, împreună cu Dan Stanciu), Perioada translucidă. Poeme 1965-2012 (2012) și Acceleratorul de încarnări și alte Biografobii (2017).

Poemele de mai jos și notele biobibliografice sunt preluate din volumul „Edenul tăcerii rele”, apărut în 2021 la Casa de Editură Max Blecher în colecția Plantații.

Rugăciune pentru o primăvară furată

Zi după zi ce dispare nu mai poate fi regăsit

Îți mulțumesc Ție Loc al lumii pentru minciuna
pe care
zi după zi
mă ajuți s-o descopăr

„Spune-mi unde îți paști oile,
unde te odihnești la amiază*”

Ajută-mă să-i găsesc și să-i nimicesc
pe hoții primăverii
care nu sunt ființe vii
dar se prefac că sunt

ființe inerte metodice naive și viclene
ucigași mondeni invizibili

*Cântarea cântărilor, I, 7.

Bordelul e închis din cauza lucrărilor

porumbeii din parcul pătrat
știau că vor răsturna
cutia plină de tabulet
de aceea se prefăceau că sunt indiferenți
înainte de a fi început să mâncăm
grupați câte patru lângă banca
unde ne prefăceam indiferenți
la rândul nostru

imitați-vă unii pe alții

credeam că recunoșteam porumbeii
dar nu erau porumbei
păsările care sfâșiau pungile de gunoi
în mijlocul străzii
în timp ce noi ne prefăceam că dormim
printre mișcările du-te-vino ale negustorilor de sclavi

adevăratele păsări de pradă așteptau în culise
ca falșii pelicani să se retragă spre mare

Ascunsă e privirea eroului zilei

ridici privirea
pentru fotografia de pe prima pagină
a ziarului
citit de femeia
a cărei înfățișare
e ascunsă de fotografia eroului zilei
ascuns în aceeași nemișcare de
firescul posturii de cititoare
a femeii a cărei înfățișare
e ascunsă de

și așa mai departe  

Foto Sebastian Reichmann, de aici: https://www.viata-libera.ro/diaspora/32747-viata-libera-galati-galateni-care-au-uimit-lumea-sebastian-reichmann

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.