Florin Hulubei revine pe O Mie de Semne după ce anul trecut în aprilie a publicat în premieră pe site-ul nostru un grupaj de poeme. Iată ce ne scria despre el la vremea respectivă:

„Sunt născut pe 17 mai 1973 și scriu din pură plăcere. Sunt pasionat de literatură și citesc multă literatură română contemporană (proză și poezie), printre poeții mei preferați fiind Claudiu Komartin, Ștefan Manasia, Vlad Moldovan, Rareș Moldovan, Andra Rotaru, Val Chimic și Gabriela Eftimie…

În afară de literatură, nu pot să trăiesc fără muzică (în principal, rock de mai multe genuri – clasic, thrash, progressive, goth, doom, heavy metal), dar și clasică, ambiental – new age, world music și sunt un cinefil (maniac) – între alții îi prefer pe Bergman, Kurosawa, Takeshi Kitano, Fellini, Scorsese etc. etc. etc.

Menționez că nu am publicat până în prezent decât online, pe site-uri de gen agonia.rohermeneia.ro și, pentru foarte scurt timp, atunci când exista, pe clubliterar.”

Distanțare

și atunci semizeul durerii a strigat
acoperindu-mi inima cu cenușă din stele
vezi, nu este așa de ușor să transformi
cea mai dureroasă singurătate
în cele mai frumoase vise
cu care să impresionezi și fluturii paranoici
dar și șarpele nemilos

pe care să le faci apoi să străbată
– herghelii de mustangi –
orașe cenușii sufocate de bunăstare
în somnoroase amiezi de duminică
în care spaimele se retrag din lume
lăsând loc desfătării și lenei
munți adormiți sub zăpezi de aprilie
și dezolante plaje ascunse vederii
în scurtele veri ce dospesc nostalgii
în care studenți amețiți
se înfășoară ca într-un giulgiu
sperând să nu mai fie treziți

nu e deloc la îndemână
să mergi pe sârma deznădejdii cu grația
cu care somonii înfruntă curentul
doar pentru a ajunge din plasele întinse
în somnul liniștitor al farfuriilor pictate

să dai putere vocilor
să iasă din carapacea uscată a somnului
acoperind gări asaltate de
trenuri ce duc călătorii
spre țări locuite de orbi visători
și păsări de noapte tăcute

Tristețe

toate obiectele care te înconjoară
îți vor supraviețui
asta te întristează
și o simți ca pe un afront

umbra care-ți va rămâne pe ele
cântec halucinant al memoriei

Și toată frumusețea acelor zile văratice

e mult de atunci
umblam prin grădini și pe alei
în orașul bacovian
inimă de copil speriat
de plopi și de strada plină de
zgomote și lungă
care se termina înecată
de soarele oranj spălăcit căzând
bezmetic peste orizont
în aerul rece și sufocant
de lângă cimitirul unde
mihai îmi spusese că morții
nu dorm, ci stau doar întinși
pe spate așteptând ca lumina
să-i învăluie ca o boare
pe lângă castanii cu ochi verzi
ațintiți asupra aleii ce ducea
spre blocul andei, fata
cu care niciodată nu am vorbit
dar al cărei albastru din privire
m-a învăluit mereu
ca un giulgiu molatec

aș vrea să mă îngrop
în acea copilărie simplă
cu jocuri imprecise dar magice
și seri familiare în care
poveștile și bancurile spuse de cei mari
ne clădeau imaginația
și în care cenușiul acelor zile roșii
brăzdate de teamă și suspiciune
ne făcea doar atâta rău cât să
conștientizăm că există
undeva departe în timp
un tunel spre lumină

era o vacanță nesfârșită
toată acea viață de copil
simplu și murdar
stând ziua întreagă afară
printre ceilalți puști
și puștoaice semănând
cu fructele aproape coapte
ale unui cireș părăsit

și toată frumusețea acelor zile văratice
nu poate fi egalată probabil
nici de un cântec
susurat molcom de Sade
pe o plajă pustie
în asfințit

Sad notes

am trecut pe sub bolți de viță-de-vie
lăsându-le în urmă fără regrete, doar cu speranță
pentru a le descoperi mai târziu savoarea
în noblețea unui Cabernet, la o șuetă cu prietenii

mi-am pierdut târziu și umilit inocența
într-o după-amiază de toamnă
sufocat de dorința de a descoperi
ceea ce unii numesc simplu dragoste

amorțit de arome insolite
am rătăcit pe străduțele din 11 iunie
prin imperiul verilor unei adolescențe
anesteziate de extazul post-decembrist

în tot acest vid mi-am educat auzul
cu muzica feroce (dar și catifelată) a unui Occident
atât de îmbietor în sublima lui decadență
și am sorbit paginile cărților
neciuntite de gheara cenzurii
până când setea de necunoscut s-a preschimbat
în foame de nou și culoare

cu sfială am primit botezul zidului de celuloid
și m-am lăsat ispitit și învins, în egală măsură, de poveștile
sfinxului din Stockholm și ale prințului din Rimini
atât de frumos transpuse de uriașul blond
și de fostul boxer mexican cu privire de foc
prin holurile și sălile cu tavane înalte

din Edgar Quinet mi-am deplâns
neputința de a fi eu însumi
înaintea zeului care
mi-a împlântat nostalgia
în creierul ce abia se obișnuia
cu delirul orbitor al lecturii

undeva, în spatele Scalei
am desferecat ceva din tainele
nemiloasei limbi a varegilor
cu speranță, durere și regrete

amețit de îmblânzitorul culorilor
și de pestrița lui șleahtă
am descins o vreme
în decorul molcom al Lăptăriei
și sub vântul discret de la Motoare
unde îmbătat de aburii jazzului
și hipnotizat de arome de blues
am simțit cum poate inima să evadeze

toate acestea s-au pierdut
măcinate de fălcile timpului
și am rămas doar cu iluzia
țărmului alb al unui ocean neștiut
către care nu mai am timp să învăț
cum să mă îndrept

Late Bacău blues

eram toți niște îngeri murdari
de lumina care ne atârna pe aripi
ne jucam cu mingea pe viranul de la aprozar
peste drum de castanii din care
credeam că ochi căprui și nostalgici urmăresc
cum dimineața ne cade pe chipurile poleite
de soarele ascuns după plopii
de pe aleea cu blocuri scorojite

niciodată obosiți, niciodată impresionabili
înaintam prin orele cenușii ale acelor zile
cu mintea plină de ghemotoace de vise și gânduri
ascunse în sertărașele moi
din creierele sedate de o fericire
pe care nu știam că o vom pierde
foarte curând

vom renunța într-o zi la aripi
crengile strâmbe ale
acestui copac numit viață
ne vor împiedica oricum să atingem
lumina și aerul și străfulgerarea
care ne-a condus pe coridoarele lucioase ale copilăriei –
acest univers catifelat ca un dans
ce nu-și supune niciodată locuitorii
supliciului de a fi conștienți

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.