Ioana Nicolaie a publicat volume de versuri (Poză retuşată, Nordul, Credinţa, Cenotaf, Autoimun – desemnat de USR „Cartea Anului” 2013), antologia Lomografii, cinci romane (Cerul din burtă, O pasăre pe sîrmă, Pelinul negru – Premiul pentru proză al Revistei Ateneu; desemnat Cartea Anului de către „Cititorul știe mai bine”, concurs inițiat de Librăriile Cărturești -, Cartea Reghinei – laureată a Premiilor Radio România Cultural 2020, Observator Lyceum, Premiul Național de Proză Iași și Premiul Agenția de Carte – și Tot înainte, bestseller Humanitas în 2021) și literatură pentru copii (Aventurile lui Arik, Arik și mercenarii, Ferbonia, Vertijia, Călătoria lui Medilo, Spionul Kme, Salvarea lui Onux; sub pseudonimul Robert Ersten a publicat Cum am supraviețuit clasei a VIII-a și Cum să spui te iubesc).
A fost nominalizată la premii naționale și internaționale, cel mai important fiind Eastern European Literature Award. Volumele ei au fost traduse în bulgară, sârbă, suedeză, macedoneană și germană. A fost inclusă în douăzeci și opt de volume colective românești și în numeroase reviste și antologii străine. Invitată pentru lecturi și conferințe la numeroase festivaluri naționale și internaționale de literatură. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN România. Cea mai nouă carte publicată este ”Miezul inimii”, Humanitas 2022.
Numeroasele nominalizări și premii naționale și internaționale prestigioase obținute de-a lungul carierei, dar și marele succes de public au confirmat demult că Ioana Nicolaie este una dintre cele mai importante scriitoare ale generației sale. Virarea spre proză a surprins, dar imensul succes de public și de critică de care s-au bucurat romanele sale a demonstrat că nu a fost vorba doar despre un pariu câștigător, ci că Ioana Nicolaie este un autor care area dexteritatea de a convinge, indiferent de genul literar pe care-l abordează.
„Nu poți să scrii poezie fără talent, cum nu poți să faci artă fără talent, nu poți să faci sculptură fără să te antrenezi îndelung în asta. Nu poți să pictezi fără să ai talent. Sau să cânți. Așa e și la poezie. Oamenii gândesc poetic, gândesc artistic, însă doar unii dintre noi pot să ia poezia și să le-o arate celorlalți. Este simplu, e o chestiune de talent. Ai sau n-ai acest talent”, declara Ioana Nicolaie într-un interviu.
La zece ani de la publicarea unei cărți de versuri, Noctiluca (Editura Vellant, 2023) marchează revenirea Ioanei Nicolaie la poezie printr-un volum puternic, care conține interogațiile lirice ale autoarei, redate cu foarte mult talent și o imensă sensibilitate.
Doisprezece
E nevoie de-o ușă ce duce în spate
spre grădina potopită de floare
unde să-i punem mamei fotoliul
căci greu a suit până aici
de pe cel mai înalt povârniș
pietrele n-au duruit apoi către ea
ca s-o izbească în plin
iar salvarea a venit
într-o clipită
ne trebuie un pat potrivit
ce nu cumva s-o rănească
căci mama n-a făcut
atac vascular
mama n-a paralizat
n-a orbit
iar uliul nu dă pe deasupra
târcoale
e numai soare și vară
de mușcate atârnă pridvorul
și stânca lângă care
mama a crescut
clenii lucesc în pârâu
apele nu se umflă
deși a plouat zdravăn spre munte
avem cea mai mare nevoie de-o ușă
așa că luăm picamer, ciocane,
mașinării de tăiat
și disperați începem să spargem
bârnele cu semne străvechi
până când resturile ne umplu
pe fiecare
mama s-a mutat în Japonia
sub o boltă de viță-de-vie
unde un soare mic
îi toarce încontinuu
în brațe.
