Vlad Muşat s-a născut pe 29.09.1988 în Băicoi, județul Prahova (locuiește în Ploiești, județul Prahova). A publicat poezie în revistele: Familia, Meridianul Cultural Romanesc , Sintagme Literare, Literadura, Qpoem (revistă online), Discobolul, Banchetul, Scriptor, O mie de semne (revistă online), New York Time Magazin, Timpul.
Figurează în antologia Almanah Sintagme Literare 2018. Figurează în antologia Raw of Masks 2020. Este câștigător al Festivalului Național de Poezie „Costache Conachi”, ediția a XXVII-a (Tecuci, 2019). În anul 2020 a publicat volumul de poezie „La inaugurarea cimitirului de elefanți”, Editura Junimea.
Este câștigătorul Premiului Opera Prima, acordat în cadrul Festivalului Internațional de Literatură ,,Tudor Arghezi”, 2021, Târgu Jiu. A publicat proză în revista online O mie de semne. A publicat flash fiction în revista online LiterNet.
Mai mult sau egal
Auraș e un băiat special. Născut în 1980 în Băicoi, județul Prahova, pe o stradă unde locuiau oameni modești, el e fiul unei femei de serviciu și al unui fochist. E un băiat special pentru că are o forță neobișnuită și se vindecă extrem de repede. Practic, e un fel de Wolverine, celebrul personaj Marvel.
Auraș și-a dat seama că e diferit încă din copilărie, când la vârsta de opt ani s-a jucat cu un băiat cu cinci ani mai mare și, supărat că nu primea mingea, l-a aruncat aproximativ zece metri, drept în omul de zăpadă construit de copiii de la blocul vecin. De atunci, a devenit conștient de faptul că e poate cel mai puternic copil și a ales de multe ori să se izoleze, desenând ore întregi. Îi plăcea să deseneze blocuri, avea zeci de foi cu astfel de desene, îl fascinau clădirile mari și gri, pe care nu le colora niciodată.
…
În vara lui 1995 a avut parte de o experiență ciudată, la chioșcul de ziare din centrul orașului a zărit o revistă cu un supererou îmbrăcat în galben, căruia îi ieșeau gheare de metal din mâini. A cumpărat revista, nici acum nu înțelege de ce, cert e că după ce a citit câteva pagini despre mutantul care posedă aproximativ aceleași puteri cu el, a scăpat sticla cu suc pe jos.
În primele zile și-a dorit să devină supererou și a visat că va salva lumea, până când, la câteva luni după, tatăl său a făcut infarct la locul de muncă. Își iubea enorm tatăl, un om simplu născut în Vărbilău, care nu s-a îmbătat niciodată și nu s-a certat decât rareori cu soția lui (și ea născută tot în Vărbilău), fapt ce l-a ajutat pe el să își vadă de școală, de desenat și, uneori, de câte un meci de fotbal cu colegii, moment în care trebuia să fie atent, pentru că șuta extrem de puternic, de asta i se spunea Roberto Carlos de Băicoi.
Moartea tatălui l-a maturizat, l-a făcut să înțeleagă că, deși posedă anumite puteri, nu îi poate salva pe cei din jur. Își repeta că are totuși o responsabilitate, de asta, după ce a terminat facultatea de Drept de la Universitatea din București, a decis să salveze suflete și să își dedice viața Creatorului.
Auraș a reușit, după multe încercări duhovnicești, să fie uns călugăr în data de 25.01.2011, primind numele de Sava.
Sprijină și tu jurnalismul cultural independent donând orice sumă aici:
https://www.patreon.com/omiedesemne sau direct în contul RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu.
