SAINT-JOHN PERSE s-a născut pe 31 mai 1887 în insula de corali numită Saint-Léger-les Feuilles, dependentă scriptic de portul Pointe-à-Pitre, Guadelupa. Numele lui adevărat, pe care l-a purtat de la naștere până în 1921 (când i-a apărut poemul Anabase), a fost Alexis Saint-Léger Léger. Și-a petrecut copilăria pe această insulă, care era proprietatea tatălui său, un avocat provenit dintr-o dinastie de „oameni ai robiei”. Mai apoi a trăit în orașul vecin și în interiorul marii insule antileze, unde familia mamei sale deținea o plantație de trestie de zahăr, mai precis în preajma micului golf Sfânta Maria, unde Columb a debarcat la cea de-a doua sa călătorie spre Lumea Nouă.

Începe liceul la Pointe-à-Pitre, însă la vârsta de unsprezece ani părăsește Antilele franceze și își continuă studiile la Pau, în sud-vestul Franței. Aici se bucură de prietenia poetului Francis Jammes, care era prieten de familie. Anii de studenție și-i petrece la Bordeaux, unde frecventează facultățile de drept, medicină și litere, fiind preocupat de cercetările asupra filozofilor presocratici. După moartea tatălui este nevoit să se ocupe de afacerile familiei.

cartepedia.ro

În mediul de la Orthez îi cunoaște pe Paul Claudel, Valéry Larbaud și Alain Fournier. Între 1906-1912 își face stagiul militar, studiază și întreprinde călătorii în țările vecine, pregătindu-se pentru un examen la Ministerul Afacerilor Externe. În 1910 publică în La Nouvelle Revue Française „Images à Crusoeși „Eloges”. În 1914 trece cu succes examenul, iar în 1916 pleacă în China, unde va rămâne ca secretar de ambasadă până în 1921. Este anul apariției volumului Anabase, despre care Valéry Larbaud va exclama: „Ce captură!”. În 1925 apare o a doua ediție a Elogiilor (la care a adăugat Amitié du Prince și Chanson du Présomptif), însă după aceea, timp de aproape douăzeci de ani, va interzice reeditările franceze și nu va mai arăta, în general, ce a scris.

Lucrează la Ministerul Afacerilor Externe alături de Phillippe Berthelot, deținând timp de șapte ani funcția de secretar general. Este colaborator al lui Aristide Briand, Edouard Heriot și Louis Barthou. Mai târziu, în 1940, refuză un post de ambasador la Washington și, fiind pus în disponibilitate la cerere, se retrage pe litoralul vestic al țării. Pe 16 iunie 1940 se îmbarcă având Londra ca destinație. După un scurt popas în capitala engleză pleacă, via Canada, în Statele Unite. Pe 29 octombrie 1940 guvernul de la Vichy dă o directivă prin care Saint-John Perse va fi „privat de naționalitatea franceză”, iar Tribunalul civil al Senei ordonă, la 3 decembrie 1940, punerea sub sechestru a tuturor bunurilor din locuința sa din strada Camoens nr. 10. Acolo i-au rămas numeroase manuscrise (dintre care șapte lucrări terminate) care vor fi confiscate de Gestapo și distruse. Era tot ce lucrase în ultimii cincisprezece ani.

[image_with_animation image_url=”1952″ alignment=”center” animation=”Fade In” box_shadow=”none” max_width=”100%” img_link=”https://twitter.com/franceintheus/status/869606900542967808″]

Se stabilește în New York și se ține departe de orice activitate politică sau diplomatică. După eliberare este repus în drepturi în Franța și reintegrat ca ambasador. Abia începând cu anul 1958 va începe să revină în Franța, însă numai pentru a-și petrece vacanțele de vară la proprietatea sa și la vila pe care o deținea lângă Hyères, pe malul Mediteranei. În 1960 primește Premiul Nobel pentru Literatură „pentru zborul avântat și imaginația vie a poeziei sale, care reflectă în mod vizionar condițiile vremii noastre” (citat din motivația juriului Nobel). S-a stins pe 20 septembrie 1975, la venerabila vârstă de 88 de ani, în vila sa din Giens (Provence), fiind înmormântat în apropiere. Cu câteva luni înainte de dispariția sa, Saint-John Perse și-a donat biblioteca, manuscrisele și hârtiile personale Fundației Saint John-Perse, un centru dedicat existenței și muncii sale de o viață.

Textul de mai jos este extras din antologia Saint-John Perse, Poeme alese, apărută la Editura Univers în 1983 (traducere de Aurel Rău). Datele biobibliografice sunt preluate din volumul Saint-John Perse, Poeme, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969 (traducere și prefață de Aurel Rău).

elefant.ro

Elogii VII

O fâșie de cer albăstrind pe versantul unghiei noastre. Ziua va fi caldă unde focul se întețește. Iată lucrurile cum vor sta:
un țârâit prin genunile sângerii, hăul bătătorit de bourii bucuriei (o, bucurie, de explicat doar prin lumină!) Și bolnavul, în larg, va stărui
să oprească vaporul, ca să se caute.
Și mare răgaz, atunci pe cei din spate, iureșele tăcerii lovindu-ne fruntea… O pasăre venită pe urma noastră, zborul o poartă deasupra capetelor, ocolește catargul, trece, arătându-și picioarele roz de porumbel, sălbatic precum Cambyse și blând precum Assuerus… Și călătorul cel mai tânăr, stând pe marginea balustradei: „Aș vrea să vă vorbesc despre izvoare sub mări…” (e rugat să povestească)
– Între timp vaporul face o pauză verde-albastră; liniștită, strălimpede, saturată de glucoze unde pasc
în stoluri suple și șerpuind
peștii care se duc precum tema de-a lungul cântului.

…Iar eu, plin de sănătate, văd acestea, mă apropii
de bolnav, i le spun:
și el iată că mă urăște.

gelu diaconu
https://www.facebook.com/omiedesemne/

Doneaza prin patreon Wide
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment