Anca Goja a publicat următoarele volume de proză: : „Zăpadă neagră și alte povestiri” (Editura Tracus Arte, 2014), Fabrica de fericire (Școala Ardeleană, 2016) și „360 de grade”, Editura Paralela 45, 2018.

Iată, pentru reamintire, câteva date biografice: „Mă numesc Anca Goja, am 42 de ani și sunt absolventă de Jurnalism. Locuiesc în Baia Mare și sunt copywriter la o firmă privată. Din 2014 până acum am publicat trei cărți de proză scurtă, iar în prezent colaborez cu revista online Literomania, unde public periodic povestiri. De poezie m-am apucat anul acesta, în primăvară, în izolarea pricinuită de pandemie. Am publicat poezii pe O mie de semne și în revista OPT Motive, și am obținut o mențiune specială și un premiu la două concursuri. În ultimul timp citesc aproape exclusiv poezie contemporană, din dorința de a deprinde arta scrisului și de a-mi găsi o voce personală.”

Anca ne-a trimis și un update la această notă biografică. Iată-l: „Ce noutăți au mai apărut de atunci? Am câștigat Marele premiu la un concurs de poezie – Mantaua lui Gogol, prin urmare și posibilitatea de a publica un volum la editura cu același nume. Lucrez, așadar, la acest volum, scriu cât pot de des, citesc multă poezie contemporană și mă străduiesc să îmi îmbunătățesc scrisul. Câteva teme mă preocupă mereu, cum ar fi relația cu propriul corp, relația cu propriul eu, dragostea, eșecul, dar și păpușile – care aș dori să fie personaje centrale în cartea mea. Sper, totuși, ca recurența acestor teme să nu fie supărătoare sau plictisitoare pentru cititor.”

  1. port în carnea mea o floare nemiloasă

port în carnea mea o floare nemiloasă
bobocul respingerii al indiferenţei orbirea
el se deschide de fiecare dată
când pielea mea atinge o altă piele.
oamenii de care mă apropii
mi se scurg printre degete ca sângele proaspăt
îmi ating trupul cu palmele
pe piept îmi rămân urme roşii
aici s-a dat o bătălie aici bătălia a fost pierdută
aici o felie de inimă a fost tăiată
şi dată la porci.
inima mea se face tot mai mică
ciot cu noduri copac chinuit de drujbă
pisică sălbatică hăituită de temeri
mersul meu poticnit se întoarce înăuntru
dincoace de obloane ura de sine e previzibilă
peştii nu se revoltă împotriva fluxului şi refluxului.
alunec în timp spre ţărmuri mai prielnice
ochii păpuşilor se luminează ca nişte semafoare
lumina lor străpunge scalpul
ţepuşe de oţel fierbinte
nu trebuia să te grăbeşti nu trebuia să te faci mare
nu trebuia să ne abandonezi ca pe nişte pui de pisică
să ne îneci în râul devenirii tale
noi suntem insula pe care vântul nu bate
cuibul cald în care bobocii nu cresc
dragostea noastră de plastic şi mătase
e nedegradabilă
mângâie-ne creştetele cu păr strălucitor
spală-ne trupurile în sudoarea ta rece
îmbracă-ne în gândurile tale ce nu pot fi spuse
nici în cea mai adâncă beznă
liniştea se va pogorî asupra ta
ca o pătură de plumb.

  • nu dau sfaturi în dragoste

mă smulg din tine
cum smulge mama o buruiană din grădină
pe rădăcini rămân bulgări de pământ
râme melci insecte
sânge negru închegat
dacă mi-aş tăia două degete durerea
ar exploda în capul meu ca artificiile
în noaptea de anul nou
când cerul se reduce la bucata cu steluţe multicolore
şi viaţa e pusă între paranteze.
zidul din ochii tăi mă înconjoară ca o celulă
am cunoscut lumea
cum o cunoaşte leul fătat la grădina zoologică
scot mâinile printre gratii primesc un capăt de os
un bătrân îmi povesteşte despre savană.
nu dau sfaturi în dragoste nu vreau să ştiu
detalii despre viaţa de cuplu a altora nu
părăsesc cuşca trişând.
ai venit spre mine
ca un oaspete cu care petreci
câteva ore perfecte
râs joacă mărturisiri mângâieri
în relaţia asta
am rămas să spăl singură farfuriile murdare
între noi atracţia şi temerile
plutesc ca o pâclă de sticlă
din ea ies uneori la lumină
cuvinte neaşteptate gesturi cu miez
de abia târziu aflu
că ele nu înseamnă nimic
(sexul îndepărtează oamenii
ar trebui să ne extirpăm organele genitale
să ne dăm foc trupurilor
să le tocăm răbdători ca pe vinete
să ne rămână doar mintea ochii şi inima
atunci poate că despărţirile
ar dispărea din vocabularul nostru
ca un termen arhaic
folosit doar de muzeografi).

  • autodafe

dimineaţa păpuşile privesc cartierul
printr-o sticlă albastră
contururile deformate ale oamenilor absenţi
soarele ca o pleoapă lăsată peste un vis întrerupt
le aprinde părul de aur aspru
aerul miroase a sfârşit
gândurile
ca hamsterii pe roţile lor
îmi râcâie craniul
lumea e haotică
o simplă burtă chinuită de gaze
în ea sunt vulnerabilă
ca despuiată în faţa unui pluton de bărbaţi
încheiaţi până sub bărbie
pe trahee îmi alunecă un scaiete.
dacă duşmanii mei ar dispărea
aş rămâne singură cuc;
oricum la autodafe-ul trecutului meu
nu am nevoie de martori.
satârul crapă fiecare păpuşă
ca pe nişte pâini uscate
ascidii marine
corpurile îşi regenerează organele de plastic
se multiplică
camera se umple de păpuşi
gata să se răzbune
soldaţii ridică armele la piept
trecutul meu se lăfăie satisfăcut
cu un trabuc în colţul gurii
gata-gata să mă înghită
cu gura lui de zeamă coclită
cu izul putred al regretelor târzii
şi vinovăţiile lipicioase ca pânzele de păianjen.
mă tem că zeii mei au fost ucişi
şi lumea mea e cuprinsă de flăcări
cu pietrele rinichilor construiesc
o corabie vikingă.
nu am profil de erou
lumea se prăbuşeşte în ea însăşi
ca o clădire demolată cu dinamită
zeii au ochi  mecanici şi suflete de plastic
privesc lumea printr-o sticlă albastră
li se pare că e mereu dimineaţă.

  • fata care aduna stropii de miere

de mică am avut probleme cu legea
hoaţă mică îmi spuneau mătuşile la cinci ani
în timp ce îşi lăsau stropii de miere
ai privirilor în părul meu
eu îi adunam rând pe rând
în borcanul fragil al personalităţii
pe la doisprezece
furam banii din portofelul mamei
cumpăram gumă de mestecat şi plăcinte
de la chioşcul din curtea şcolii
bancnotele pline de ulei treceau de la un copil la altul
şi toţi se molipseau de patima aceasta a mea.
pe la şaisprezece am început
să fur privirile băieţilor din clasă
borcanul se umplea pe zi ce trecea
îl ţineam într-o cutie de catifea
în camera mea pe a cărei uşă scrisesem
intrarea interzisă.
au mai trecut nişte ani
până când am început să fur trupuri
ca un infractor de primă clasă
aveam o tehnică specială
fineţe şi răbdare, răbdare şi fineţe
niciun bărbat nu rezista acestei combinaţii fatale
borcanul meu arăta din ce în ce mai bine
strălucea ca un bulgăre de aur
luminându-mi ochii şi pielea
am vrut apoi să fur dragostea
eram o prinţesă într-un castel de piatră
cu o singură odaie interzisă
fineţea şi răbdarea nu mi-au fost de niciun folos
nici bancnotele pătate cu fond de ten
era nevoie de o agrafă şi un şperaclu
cum văzusem în filmele cu spargeri celebre
degeaba cu degete tremurânde
mi-am smuls inima plămânii ficatul splina
le-am etalat în faţa bărbatului ales
ca pe nişte cărţi de joc
degeaba cu mintea luminând ca o ghirlandă de crăciun
am ţesut pânze de păianjen din poveşti
în care să-l prind ca pe o insectă preţioasă
el nu voia decât borcanul meu cu miere
nimic altceva.
într-un final i l-am dăruit
aşezat pe o tavă de aur
a zâmbit apoi l-a dat peste cap
ca un profesionist
atunci l-am văzut pentru ultima oară.
acum respect toate legile firii
chiar şi ordonanţele de urgenţă
doi ori doi fac întotdeauna patru
viaţa niciodată mai previzibilă
eu niciodată mai ştearsă.

  • cel mai înverșunat dușman

îmi tratez corpul
ca pe cel mai înverşunat duşman
el nu mi-a adus
decât ruşine
aş vrea să apăs pe o tastă
să devină invizibil
o prezenţă de abia ghicită
ca presiunea aerului înainte de ploaie
ca privirea cuiva
atunci când stai cu spatele
studiile spun că
sănătatea oamenilor singuri
slăbeşte mai repede la mijlocul vieţii
capacitatea lor cerebrală scade şi
moartea vine mai curând
corpul meu invizibil
ca aburul laptelui
e măcinat de boli invizibile
dar mai ales de regrete
vinovăţii care rup carnea
în hălci sângerânde
din ţesuturi flasce şi oase scrâşnite
vina îşi construieşte propriul corp
mai viguros pe zi ce trece
în timp ce eu dispar treptat
ca negura văii într-o dimineaţă de iulie
doar pentru a confirma
adevărul de netăgăduit
al ştiinţei

Sprijină și tu jurnalismul cultural independent donând orice sumă aici:
https://www.patreon.com/omiedesemne sau direct în contul RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.