Andreea Duduman revine pe O Mie de Semne la rubrica „Sâmbăta poetică”, după ce anterior debutase pe site-ul nostru la Poșta redacției. Andreea este membră a Casei de Poezie „Light of Ink”, care este coordonată de entuziastul profesor Gheorghe Cîrstian.
Iată ce ne-a scris de data asta tânăra poetă din Suceava: „Sunt Andreea Duduman, elevă la Colegiul Național Petru Rareș din Suceava și membră a Casei de Poezie Light of Ink. Revin cu mai multe texte scrise în ultima perioadă. E și rezultatul încurajator al celor din jur. Am luat și câteva premii, am citit mai multă poezie. Cred că pot ține un anumit ritm al scrisului, ceea ce mă încântă.”
save yourself
câteodată
cristalele mele nu sunt suficiente
pentru a-mi purifica sufletul
chiar și ascultatul playlist-ului meu preferat
în lumina lunii
lumânarea arzând
în a doua viață
nu pot face față gândurilor
sâcâitoare
pe care le am după înserare
l-am rugat pe tata
să-mi cumpere mai multe cristale
și să plătească pentru spotify premium
asta s-ar putea să ajute.
independență toxică
către cea care am fost
și-a dislocat încheietura
separând trecutul de prezent
și-a rupt piciorul trecând
pragul spre viitor
l-a retras mai bine rămâne în prezent
nu e nimeni care să o ajute
să se recupereze
1. învață să se descurce singură
2. învață să nu accepte pe nimeni în viața ei
3. încearcă să învețe să trăiască acum
i-au crescut pitici pe creier
care-i spun ce să nu facă
cică nu lasă pe nimeni să o controleze
dar nu e în stare să-și pună în aplicare principiul
ieri a încercat să meargă înapoi
s-a izbit de un zid
niciun pitic nu a supraviețuit loviturii
ca o amnezică s-a pus în pat
neștiind ce a făcut cu 5 minute înainte
vânătăile i-au trecut sub piele
nu s-a mai trezit.
moon and roses
nu-ți vine să crezi
cât de magnifică e luna
de fiecare dată își arată complet fața
știi că e timpul
arzi lumânarea de lavandă
odată cu ea trandafirii uscați ai mamei
țărână pentru planta de pe pervaz
ai nevoie de protecție
natura te ajută îți oferă cristale
le pui sub pernă
anxietatea nu doar întârzie
nu mai apare deloc secunde bune
te îneci în ceara lumânării
ca și cum te-ar alina
legăturile dintre spațiul cosmic și terestru
din ce în ce mai strânse
nu știi încă de planete aliniate
dar știi cum regina nopții
înflorește spontan și vinețiu
în fața lunii
e timpul să te întorci
something happened
sufletul din spatele oglinzii
mă avertizează
să nu urmăresc cărarea de petale sângerii
am visat că am sărutat un străin
au trecut mai bine de 12 ore
părea că m-am izolat de Pământ
cred că-l cunoșteam pe acest străin
în cealaltă lume
sau am fost personajul principal
pe platoul unui film din alt univers
am apăsat butonul roșu am urmat cărarea
măcar am lămurit ceva despre mine
fac parte dintr-un clasic stereotip.
And then it`s october again
către cea care voi fi
în times new roman 12
ți-ai scris lucrarea de doctorat
undeva în țară
cumva ai intrat la facultate.
ai un job nu muncești cu silă
îți dorești să faci un bine
să faci un bine
ai eșuat misiunea în clasa 10-a
te-ai panicat au uitat că ai fost și tu la fel
modelul 3.0 a eșuat în a fi umană
ai uitat cum te-ai simțit
când soarele s-a mutat în pieptul tău
flăcările ardeau și sediul principal
ai fost pierdută în fum și cenușă
dar ai învățat cum să deslușești
misterele sufletului nu doar prin tarot
e iar octombrie povestea se repetă
de data asta cade altcineva
cireșul de la țară și-a pierdut deja
toate frunzele.
nu e necesar să verific calendarul
știu când e luna nouă
în fiecare noapte specifică
mă iau după rutina găsită pe pinterest
fac așa-zisele vrăji pentru o viață mai bună
dorm cu ametistul sub pernă
constelația e în Marte zeu al războiului
(mă simt în largul meu
știind că acum e perioada dedicată nouă)
în Ra zeul soarelui
zei puternici din mitologii diferite
dimineața
sunt din nou cu o seară în urmă
ca și cum nici nu s-ar fi întâmplat
simt că ceva s-a schimbat
mi-a crescut entuziasmul
entuziasmul pentru nou
știu că nu mă ajută cu nimic
revin la cea de anul trecut
revin la lupta cu mine
flăcările din ochii ei sunt mai puternice
face parte din mine.
timp înghețat
privești prin sticla învechită pozele din muzeu
ești doar în trecere te uiți de afară
la expoziția secolului trecut
gloanțele primite de străbunicii noștri
uniforme pătate de sânge eroic nevinovat
sau de sângele toxic încă arzând
ADN-ul luptelor
păstrat în lacrimile scrisorilor dezgropate
dorința unui final fericit
ceasul ticăind în buzunar
rămas în anii ’40
ucide orice amintire a frumuseții
gloanțele primite de familiile noastre
veștile năruitoare sunând la fiecare ușă
timpul înghețat
același glonț
care a furat atâtea vieți
îți sparge inima în bucăți
încețoșează ochii
acasă aproape aceleași poze
în albumul străbunicii tale
tatăl frații soțul ei
doar fotografii
dinainte de a urca în tren
și dinainte de a urca în ultimul tren.
bateria ceasului
acele ceasului luptă
se zbat să evadeze din temnița de sticlă
la fiecare 15 secunde
mă anunță că-și trag sufletul
o iau de la capăt
le-aș putea scurta suferința
dacă scot bateria
s-ar calma imediat
in fiecare zi
telefonul îmi arată cum îi epuizez energia
ignor de fiecare dată notificarea
așteptând ceva mai uman
ceva mai uman ca tastatura
plină de firmituri și lacrimi
ceva mai digital decât
robotul de la Kaufland
ceva fals imitat
să-mi aducă aminte că dragostea ta
este mai ieftină decât o nouă baterie
pentru ceas.
sudură
inele de alamă nisip
tălpi fierbinți sub raze de lună
pe balcon floarea uscată de 3 ani
așteaptă să fie readusă la viață
ceasul reparat și-a dat răsuflarea
ieri a indicat ultima oră exactă
la care floarea a rămas fără speranță
figurine lego îngropate
lipite cu super-glue
distruse de copii veniți ca tornade
inele de alamă nisip
prinse de razele stelei Antares
ai da orice să o și vezi
calendarul așteaptă
să-i fie întoarse paginile
timpul a cedat sub presiunea lumii
a fost sudat definitiv
telescopul Hubble a fost martor.
ritmul esteticii
iarna
te întâmpină mopul
la intrare
oglinda reflectă geaca înzăpezită
casa în procesul de stilizare
bocancii lasă urme de noroi
(de asta mopul stă la pândă
șterge fiecare pată nu te lasă să înaintezi)
le duci mai departe
bradul reîmpodobit de câteva ori
s-au cumpărat mai multe podoabe
„nu pune roșu lângă roșu”
instalația de 10 ani clipește
încearcă să lumineze living-ul
cu ultimele puteri
dormitoarele nu sunt deschise publicului
acolo sunt expuse obiecte extrasezoniere
nu arată bine lângă ornamente
nu sunt în temă
boxele țipă de durere
de la ziua națională cântă încontinuu
una a cedat repede
stă în continuare pe comodă
„să nu strice ritmul esteticii”
musafirii primesc restricții
cea mai importantă
„bucătăria este un loc interzis”
unde ambalajele încă stau pe masă
cafeaua fierbe în ibric
vesela din chiuvetă
mâncarea pe foc
de sărbători ritmul esteticii
trebuie să fie observat
simțit de toți.
