Angela Baciu este poetă, prozatoare, publicistă, trainer. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi. Membră PEN CLUB România.

A publicat 19 cărţi, printre care:  Maci în noiembrie (1997), Trei zile din acel septembrie (2003), Tinereţe cu o singură ieşire (2004), De mîine pînă mai ieri alaltăieri (2007), Mărturii dintre milenii (2012), Despre cum nu am ratat o literatură grozavă (2015), 4 zile cu nora (2015),  mai drăguț decît dostoievski (2017) – carte scrisă împreună cu Nora Iuga,  Hotel Camberi (2017),  Charli. Rue Sainte – Catherine 34 (2017), Mic dejun la Frida, Editura Tracus Arte, 2020.

Spectacole:  mai drăguț decît dostoievski (2017, Editura Polirom) adaptare după poemul dramatic cu același nume, de Nora Iuga și Angela Baciu, ilustratii: Ion Barbu; dramatizare: Chris Simion-Mercurian, distribuție: Maia Morgenstern & Carla-Maria Teaha – în cadrul Festivalului Internațional de teatru Independent “Undercloud” 2018, București.

*mai știi ne plăcea să bem un pahar de vin în curte. și jucam table. tot acolo era și trabantul ăla ruginit în care înflorise o ferigă creștea așa prin volan scaune precum vrejul de fasole. „lăsați, vă rog, cheia sub tavă, și drum bun” mi-a scris ulti­ma dată madame orendi că plecase la plimbare cu câinele ei negru. și acum se aud zarurile.

*am trecut de o haltă mică părăsită groapă de gunoi peturi de toate soiurile sticle de vin goale resturi de mâncare haine ponosite șlapi rupți o căciuliță cu urechi „strict interzis” scrie pe plăcuța murdară. ciori flămânde șobolani cât pisicile „uite și o căprioară” strig privirea ei mă țintuiește pentru o clipă.

*când am intrat în bodega fotografei Irina (aia din Sinaia, lân­gă piață) avea poze cu ea tânără, frumoasă. era și fata ei acolo. ceilalți beau vodcă. pe pereți tablouri vechi. zice că a rămas fără un ochi de la accident și nu a mai putut fotografia. flori de plastic sobă de teracotă pisici decupate din reviste o chi­tară spartă. aici locuiesc oameni buni. pe terasă (tocmai am trecut prin gară la Bîrnova, ce greu mai merge trenul ăsta) doi bețivi vorbesc despre lună: știi, când e în formă de C este crescătoare, când e D descresc… e … descre… e des… de… înțelegi? nu.

*la pirați încheiam sezonul. și iar fumam, apoi alergam goi în marea cea mare. am învățat repede să fac pluta (culmea, tu nu poți!), să înot pe spate mi-e mai greu, tot de la mâna stângă mi se trage. iubesc locul ăla din coșul pieptului tău…

*am apucat cratița de coadă, se perpeleau și pe o parte și pe alta bucățile de carne. îți plac făcute în sânge. ce mai sfârâia uleiul. și cortegiul trecea încet pe partea ailaltă. erai cu spa­tele la mine, lăcrimam, tăiam ceapa julien și îmi povesteai de frollo. și iar m-am ars, tot pe mâna stângă.

*îmi place când dormi lângă mine în tren. ești calm cu toate că nu găsești niciodată loc pentru picioarele tale lungi. ies pe coridor. nici capul nu ți-l poți lăsa pe spate. „au dărâmat și stadionul din Giulești” spui

*peste ochelarii de vedere (cei de la lidl s-au rupt acum îi porți pe ai mamei sunt aurii nu-ți pasă) porți lentilele de soare îți stă bine cu ei. oricum nu vezi nimic aproape nimic și vin alegerile vizita papei bookfest și roland garros. și tu iar ți-ai uitat cheile.

(Angela Baciu – fragmente din „Mic dejun la Frida”, Editura Tracus Arte, 2020)

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.