Sam Guts e deja un nume (pseudonim, mă rog) cu care v-ați obișnuit pe „O Mie de Semne”. Ne bucurăm că din când în când ne mai dă câte-un semn (ne-ar plăcea să tot primim astfel de semne poetice) și am decis să-l băgăm deja la consacrați, adică la rubrica noastră săptămânală „Sâmbăta poetică”. Credem că merită din plin treaba asta, fiindcă uitați cum scrie poezie:
you’re a minor, miner
spargem gheața în stilul clasic
încălzindu-ne amintirile ținute-n palmă pînă realitatea ne arde la foc mic și rece pielea, gheața se și duce
iar noi spunem că-i iubirea
un mecanism de autoapărare fața de noi
dar toate mecanismele, atît de tăcute, merg cu uleiul din coatele noastre
care se-nvîrt ca umerii crăpătorilor de pietre care sapă sub noi tunelele astea nenorocite
fără a ști despre trupurile noastre
d-asta cînd totul se termină ajungem sub pămînt
în tunelele cu direcții vag cunoscute
unde ne întîlnim cu minerii
care-s și minori și sapă
ori cu minorii
care-s și mineri și sapă
partidă de șah-acalangiu
gîndește-o ca și cum fiecare pătrat stă în fața noastră
într-o zi alb într-o zi negru
joci singur
pentru că nu-i nimeni pe partea cealaltă nu există adversar
să-mi bag picioarele acum ce fac zici
și încerci o mutare curajoasă
dar n-ai ce muta
pentru că nu-i nicio piesă nu există piesele
iar jucăm singuri
un joc fără piese
unde tre’ să faci ce poți cu ce mișcări curajoase ai
nu c-ar însemna neapărat ceva
căderea imperiului roman
nu pot scrie poezie
d-asta o fac. mănînc
căcat
cum că nu pot, dar mereu scriu
poezie. Îmi vine ușor
să fiu sincer, așa,
pentru că o iau mereu de la
capăt.
Îți
arunc
o
metaforă
și zici că-i vorba despre tine
sau despre cunoaștere luciferică sau mi-ai mulțumi pentru c-ai înțelege că există altceva în orice ceva
îți
compar
trenurile trecînd prin gară fără să se oprească cu viața
și
îți
țin
de
mînă
imaginea pe care o ai despre tine
cu un jargon
bine țintit
ca să-ți aburesc cîmpul emoțional
cu căcat-ul
meu,
căruia îi pot spune poezie, pentru că așa-i sincer, așa-s eu
poezie și aici
te iubesc, spun, dar de fapt mă gîndesc la nimicurile (care mi-au prăbușit imperiul roman de la răsărit) care știu exact unde o să ajungă
poezie și aici
există similitudine între asta și alți mari poeți, zici, dar eu sunt gol pe din()afară. nu-i nimic aici
de învățat
poezie și aici
și o iau de la
capăt
cultivăm exact ce-ar trebui să cultivăm
am acest mesaj de ceva vreme
mi l-a lăsat cineva mai adînc
ca-ntr-un puț unde să te arunci, fără de oglinzi
iar acum că am atenția ta
MĂREȚ OU
îți pot spune că efectiv nu se poate
în timp ce ne-ntoarcem de plecare
și nici mărunțiș nu mai dăm
dar tot nu te-ai dus naibii
de aici.
am un mesaj de ceva vreme
dar mesajul nu m-avea
de unde s-a ales și
praful ăsta.
Încă plini de lacrimi, continuăm
și ne scuturăm de toate
lucrurile care ne-au făcut oameni.
2 Comments
pagina interesanta…as vrea a stiu cine e poetul…
Nici noi nu știm, fiindcă preferă genul ăsta de anonimat. Până la urmă contează poezia pe care o scrie.