Sam Guts e deja un nume (pseudonim, mă rog) cu care v-ați obișnuit pe „O Mie de Semne”. Ne bucurăm că din când în când ne mai dă câte-un semn (ne-ar plăcea să tot primim astfel de semne poetice) și am decis să-l băgăm deja la consacrați, adică la rubrica noastră săptămânală „Sâmbăta poetică”. Credem că merită din plin treaba asta, fiindcă uitați cum scrie poezie:

you’re a minor, miner
spargem gheața în stilul clasic
încălzindu-ne amintirile ținute-n palmă pînă realitatea ne arde la foc mic și rece pielea, gheața se și duce
iar noi spunem că-i iubirea
un mecanism de autoapărare fața de noi
dar toate mecanismele, atît de tăcute, merg cu uleiul din coatele noastre
care se-nvîrt ca umerii crăpătorilor de pietre care sapă sub noi tunelele astea nenorocite
fără a ști despre trupurile noastre
d-asta cînd totul se termină ajungem sub pămînt
în tunelele cu direcții vag cunoscute
unde ne întîlnim cu minerii
care-s și minori și sapă
ori cu minorii
care-s și mineri și sapă

partidă de șah-acalangiu

gîndește-o ca și cum fiecare pătrat stă în fața noastră
într-o zi alb într-o zi negru
joci singur
pentru că nu-i nimeni pe partea cealaltă nu există adversar
să-mi bag picioarele acum ce fac zici
și încerci o mutare curajoasă
dar n-ai ce muta
pentru că nu-i nicio piesă nu există piesele
iar jucăm singuri
un joc fără piese

unde tre’ să faci ce poți cu ce mișcări curajoase ai

nu c-ar însemna neapărat ceva

căderea imperiului roman

nu pot scrie poezie
d-asta o fac. mănînc
căcat
cum că nu pot, dar mereu scriu
poezie. Îmi vine ușor
să fiu sincer, așa,
pentru că o iau mereu de la
capăt.
Îți
arunc
o
metaforă
și zici că-i vorba despre tine
sau despre cunoaștere luciferică sau mi-ai mulțumi pentru c-ai înțelege că există altceva în orice ceva
îți
compar
trenurile trecînd prin gară fără să se oprească cu viața
și
îți
țin
de
mînă
imaginea pe care o ai despre tine
cu un jargon
bine țintit
ca să-ți aburesc cîmpul emoțional
cu căcat-ul
meu,
căruia îi pot spune poezie, pentru că așa-i sincer, așa-s eu
poezie și aici
te iubesc, spun, dar de fapt mă gîndesc la nimicurile (care mi-au prăbușit imperiul roman de la răsărit) care știu exact unde o să ajungă
poezie și aici
există similitudine între asta și alți mari poeți, zici, dar eu sunt gol pe din()afară. nu-i nimic aici
de învățat
poezie și aici
și o iau de la
capăt

cultivăm exact ce-ar trebui să cultivăm
am acest mesaj de ceva vreme
mi l-a lăsat cineva mai adînc
ca-ntr-un puț unde să te arunci, fără de oglinzi
iar acum că am atenția ta
MĂREȚ OU
îți pot spune că efectiv nu se poate

în timp ce ne-ntoarcem de plecare
și nici mărunțiș nu mai dăm
dar tot nu te-ai dus naibii
de aici.
am un mesaj de ceva vreme
dar mesajul nu m-avea
de unde s-a ales și
praful ăsta.
Încă plini de lacrimi, continuăm
și ne scuturăm de toate
lucrurile care ne-au făcut oameni.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

2 Comments

    • Nici noi nu știm, fiindcă preferă genul ăsta de anonimat. Până la urmă contează poezia pe care o scrie.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.