Elena Atomei este absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, iar actualmente este masterand al Facultății de Litere a Universității București. Lucrarea de licență pe care a susținut-o, coordonată de conf. dr. Corin Braga, are titlul „Suferința cauzată de păcatul originar la Dostoievski”.

Iată, pe scurt, care este mesajul pe care ni l-a trimis: „Din dragoste nemărginită pentru literatură și din dorința de a mă dezvolta cât mai mult, am lucrat la o scrisoare postmodernă către Dostoievski”.

Și eu am o dragoste nemărginită pentru literatură, așa că mă grăbesc să public această scrisoare către Dostoievski, mai ales că marele scriitor rus mi-a bântuit și mie, în foarte multe rânduri, adolescența, trecerea către maturitate și nu numai.

Dragul meu Feodor Mihailovici,

Mă grăbesc. Vă scriu câteva rânduri lapidar și-apoi vă las cu rănile. Să nu mă bănuiți, bunul meu prieten și binefăcător, de lipsă de sensibilitate și de nerecunoștință! Aș fi putut, desigur, să vă descriu frumusețile lumii noi, dar ce-i mai înduplecător decât firea sinuoasă a omului postmodern?

Lumea mea e un dezmăț, s-a umplut pământul de demoni. Credeam că Stavroghin e doar în penița dumitale, dar de când l-ați eliberat mi-e teamă pentru sufletele noastre. Nu vă tulburați, vă rog, chiar dacă metehnele noastre sunt cumplite, cu toții avem temeri: mai neobișnuite, poate ușor banale și chiar puțin naive, dar ne e teamă de neajunsuri: câte încercări exorbitante de-a elida palatul de cleștar! Ce loc propice pentru un ego îndeajuns de cult, îndeajuns de rafinat, îndeajuns de corporatist și îndeajuns de postmodern. Un singur neajuns esențial, omenia, dar nu ne mai preocupă de mult punțile dintre noi. De ce să ne mai îngrijim dacă ni s-a umplut lumea de demoni?!

Dar nu vă-ngrijorați, vă rog, și mai cu seamă, nu ne subestimați. N-avem numai frici, avem și idei; cochetăm cu supraomul și milităm să strivim valoarea, devenită ușor supraapreciată și nu tocmai de interes comun. Investim, desigur, in high-life și lifting mai mult facial, non-intelectual, noninvaziv. L-am ridicat pe Dmitri pe un piedestal și ne desfătăm de măreția lui, nu degeaba lumea mea e un dezmăț.  Circ carnavelesc, plin de giumbușlucuri, iluzionism și clovni. Vă scriu voalat, să nu vă rănesc, l-am recunoscut pe Verhovenski printre ei. Se fâstâcea haios pe-o scenă – politică – voia să creadă cineva și-n el.

Dar noi, maestre, nu mai avem credințe, doar câteva dorințe limitate și nobile porniri carnale. Din când în când, din motive tendențioase ori trendențioase devenim vegani, iar în zilele de frupt ne îmbuibăm cu aproapele nostru.

Ne mâncăm unii pe alții, dar și-așa suntem prea mulți, și va să zică totul se face în numele nostru: pentru noi viteza internetului e nelimitată și tot pentru noi tehnologia avansează continuu ca nu care cumva să rămână vreun radical liber, necontrolat. Drept să vă spun, iubite Feodor, nu știu dacă toate aceste eforturi ne fac prinți sau idioți.

Permiteți-mi un ultim gând, înainte să închei, un ultim teribil fapt: suntem cu toții complici la o crimă bulversantă, fără de pedeapsă, săvârșită cu o profundă dojenire, dar în folosul comunității. Ai crede că Șigaliov a plănuit cu-atâta măiestrie acest complot mârșav, dar și noi, lumea de azi, căutăm egalitatea deplină și-i cu putință să-ndepărtăm orice bine-i stă în cale. Îți mărturisesc că,  într-un moment de cumpănă, l-am ucis fără ezitare pe dragul nostru Alioșa. Ne scăldăm în Eros și, ocazional, gustăm și din Thanatos, dar ne sfiim de-această dragoste divină, netrufașă, corinteniană auzită la Alexei. Pesemne că nepătrunsurile sufletului omenesc ne sunt străine, blestemată viață vie de care eu n-am parte… Prin câte subterane se-nghesuie sufletul omului!

Sper ca aceste vorbe să nu te tulbure, sa nu se fi vârât cu sila în inima dumitale, ca un oaspete nepoftit. Mă grăbesc, v-am scris câteva rânduri, și-acum vă las. Fie ca dumneata: frumusețea va salva lumea.

Cu nespus atașament,
din burta unui crocodil.”

Patreon - O mie de semne

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

2 Comments

  1. Am sentimentul ca adresantul va intelege foarte bine. Doar formele sunt diferite, pierzania a fost si va mai fi pana la sfarsitul timpului. Singura diferenta e ca de data asta pare ca nici macar frumusetea nu va mai putea salva nimic.

  2. Domnule intelectual, daca etica vi se pare tendentioasa inseamna ca ori ati citit prea multe carti marind tren(d)ul gandurilor, ori n-ati citit suficient. Bineinteles nu literatura. De specialitate. Cel ce scrie scrisoarea nu stie ca de fapt e lup mascat in miel, ceea ce e si mai grav. De ce l-ar opri turma sa vorbeasca? Mai bine ardeti scrisoarea, ca nu cumva sa va induceti in eroare favoritul si milioanele de violatori de intimitate la care le-ati permis accesul in mod voit, cel mai probabil cu sila.

Write A Comment