Am găsit la H. Bonciu, în Bagaj…,un fragment care mi-a amintit de una dintre întâmplările lui Daniil Harms, dar și de un banc.
Bonciu
„Are șapca de flanelă neagră, cu două clape laterale, pentru urechi. Parcă are și n-are mustăți. Ochii și nasul sunt și nu sunt la locul lor. Bărbie nu prea se vede și chiar dacă se observă vreuna, nu merită să vorbești de ea.”
Harms
„Trăia odată un ins roșcat, care nu avea ochi și urechi. Nu avea nici păr, așa că doar convențional se spunea că-i roșcat.
Nu putea vorbi, căci nu avea gură. Nici nas nu avea.
Nu avea nici măcar mâini și picioare. Nici pântece nu avea, nici spinare, nici șiră a spinării nu avea, nici un fel de măruntaie. Nu avea nimic! Așa că nu se știe despre cine-i vorba.
Mai bine să nu mai vorbim despre el.”
Bancul
Bulă așteaptă pe culoar, la maternitate. Apare doctorul și îi spune:
- Domnule Bulă, soția dumneavoastră a născut un băiat. Felicitări!
- Mulțumesc!
- Dar e o problemă.
- Aoleu! Ce problemă?!
- Nu are mâini.
- Dumnezeule! Nu-i nimic, o să-l iubesc oricum ar fi.
- Dar știți, mai e ceva.
- Ce mai e?!
- Nu are nici picioare.
- Nu are nici picioare?! Nu contează, e al meu, voi avea grijă de el.
- Și mai e ceva.
- Mai e?! Ce mai e, domnule doctor?!
- Nu are nici trunchi, nici gât, nici cap…
- Dar ce are!? țipă exasperat Bulă.
- Cred că ar fi mai bine să-l vedeți.
O soră medicală aduce o pernă pe care e așezată o ureche. Bulă, emoționat, se apleacă deasupra pernei, mângâie urechea și spune:
– Băiatu’ lu’ tata!
Doctorul intervine imediat:
– Știți, nu vă aude, e surd.
Foto featured: Daniil Harms
