Știrea începutului lunii februarie 1938 a fost căderea guvernului antisemit Goga-Cuza. Sebastian este euforic și notează că a primit vestea cu o „satisfacție reflexă, bruscă, expansivă”. Aceeași satisfacție a trăit-o probabil majoritatea populației evreiești, de vreme ce mulți dintre ei și-au exprimat bucuria în stradă, în grupurile strânse în jurul Palatului Regal. Cumva inevitabil, Sebastian și Camil Petrescu s-au întâlnit în acest loc, ambii în căutare de vești.

Mefient, „consternat de tot ce se întâmplă”, Camil și-a interpelat prietenul ironic: „Să vezi cum au năvălit evreii la «Corso». Toată cafeneaua e plină de ei. E o adevărată «luare în posesie».” Împăciuitor, Sebastian l-a invitat să meargă împreună la cafenea ca să vadă la fața locului cât era adevăr și cât mistificare, nu înainte de a-i spune, pe un ton dulce-ironic: „Cât ești de antisemit, Camil!”. Rezultatul a fost unul previzibil: nu au întâlnit decât vreo „15 evrei, într-o cafenea arhiplină”. Camil a cedat, în fața evidenței, zâmbind cu subînțeles.

[image_with_animation image_url=”652″ alignment=”center” animation=”Fade In” box_shadow=”none” max_width=”100%”]

Am să fac aici un scurt intermezzo, abătându-mă pe acea latură excesiv-naivă a personalității lui Camil Petrescu, caracteristică menită pe de o parte să-l decredibilizeze ca persoană, iar pe de altă parte să-l dezincrimineze întru câtva de acuzația de antisemitism. La câteva zile de la declanșarea celui de-al doilea război mondial, mai precis pe 5 septembrie 1939, Camil era hotărât să părăsească Teatrul Național și să preia „conducerea operațiilor tehnice de apărare antiaeriană” convins fiind că doar el poate „să ne salveze de la un dezastru”. Sebastian se întreabă, mai în glumă, mai în serios, dacă „omul ăsta nu e nebun”? Pornind o discuție de aici, se poate vedea în ce măsură avea Camil discernământ când venea vorba „despre lucrurile cu adevărat importante”. Inclusiv, de ce nu, problema evreiască, pe care o trata cam în aceeași manieră.

Lui Camil i se potrivește mai degrabă sintagma „Camil Petrescu oportunist” decât „Camil Petrescu antisemit”. Să vedem mai departe de ce. Vestea exproprierii evreilor, apărută în toate cotidianele bucureștene pe 28 martie 1941, este privită de Camil drept o oportunitate de a obține o locuință. Fatalist, i se plânge lui Sebastian că lui „probabil nu i se va da nici una din casele luate de la evrei”, sperând probabil în sinea sa că lucrurile se vor întâmpla taman invers. „Chiar dacă ți s-ar da, sunt convins că nici n-ai primi!” îl pune la încercare Sebastian. Răspunsul lui Camil este unul al oportunistului perfect și, poate, mai puțin al antisemitului din el: „Să nu primesc? De ce să nu primesc?”

Se poate afirma orice despre Camil Petrescu, însă nu că a fost un fricos. Numai dacă ne gândim că a luptat cu onoare în Războiul cel Mare și ar fi un argument suficient. Micile lui lașități însă aruncă o umbră peste bravurile lui din primul război mondial. Una dintre aceste situații penibile, necaracteristice în fond, s-a petrecut în vara lui 1941, după ce zvonurile despre pogromul de la Iași au devenit certitudine. Camil l-a avertizat atunci pe Sebastian să nu conteze pe el într-o anumită situație. „E o obrăznicie să te adresezi unui prieten numai pentru că el e mai puțin expus” i-a zis Camil. Cel „mai puțin expus” era, se înțelege, el însuși, nefiind evreu. Pericolul care-l păștea în permanență pe „prietenul” său Sebastian (arestarea, deportarea, poate chiar moartea) îl lăsa rece. Lui Camil îi plăcea să se știe la adăpost. Necazurile celorlalți nu-l priveau.

[image_with_animation image_url=”654″ alignment=”center” animation=”Fade In” box_shadow=”none” max_width=”100%”]

Mai gravă pentru Camil este poziția autoincriminantă pe care a avut-o câteva zile mai târziu, când i-a spus lui Sebastian că „are intuiția că într-adevăr evreii din Basarabia au tras asupra românilor”. Să crezi propaganda guvernamentală de la acea oră, în detrimentul adevărului nud, e o dovadă că, în mod cert, Camil nu era întru totul inteligent, mai ales când venea vorba de subiecte de acest gen. Inteligența lui se materializa mult mai bine când era aplicată în literatură. În politică sau în chestiunea evreiască, frecventele derapaje îl descalificau în ochii celorlalți și, în mod evident, îi pătează onoarea postumă.

Ar mai fi mult de glosat pe marginea unor notații din jurnalul lui Sebastian. E limpede că multe dintre observații compun în figura lui Camil portretul unui antisemit mai degrabă moderat și naiv. Care au fost adevăratele lui sentimente față de „ovrei” (așa cum jignitor îi numea), nu cred că se poate stabili exact. Mulți dintre prietenii lui din lumea literară erau evrei, inclusiv Sebastian. Dacă ar fi fost un antisemit radical, e sigur că ar fi rupt orice relație cu ei. Dar, cu toate derapajele consemnate aici, Camil nu i-a evacuat din viața lui, dimpotrivă. Sigur că în anumite situații putea să fie de-a dreptul cinic. Pe 11 septembrie 1942, de pildă, după ce Sebastian i-a povestit despre plecarea unui tren cu deportați evrei spre Transnistria, Camil i-a răspuns cu un aer detașat: „Nu e nimic. Mă gândesc că rușii au făcut aceleași atrocități când au clădit canalul Volgăi – și conștiința mea e împăcată.”

Și, ca să închei într-o notă de umor negru, am să redau, pe scurt, un vis anecdotic al lui Sebastian. La o întrunire politică, Goebbels se adresează fiecărui participant în parte: „Și d-ta ești arian, și d-ta, și d-ta…” Când se oprește în fața lui Camil Petrescu ezită și zâmbește încurcat, spunându-i: „De d-ta nu sunt sigur. Parcă n-ai fi!”

Este, sper, concluzia cea mai nimerită pentru acest serial.

 

(foto 1 credit: https://yorick.ro/mihail-sebastian-rolul-criticului-e-un-rol-de-conservator/)
(foto 2 credit: https://yorick.ro/in-ceasul-dintai-de-camil-petrescu/)
(foto 3 credit: https://www.dollo.ro/2012/06/camil-petrescu-fiul-intre-tata-si-raftul-din-biblioteca/)

gelu diaconu
[email protected]

Patreon - O mie de semne

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment