omiedesemne.ro vă semnalează apariția volumului „Lexic de familie”, de Natalia Ginzburg (Editura Humanitas Fiction, 2025, 240 de pagini, colecția Raftul Denisei, traducere de Liliana Nechita).
Comandați cartea de aici: https://tinyurl.com/3d7cu479
„Lexic de familie, roman autobiografic, câștigător, în 1963, al Premiului Strega, este o meditație subtilă asupra memoriei, iubirii și fragilității legăturilor umane, scrisă cu autenticitate și nostalgie de una dintre marile autoare ale secolului XX.
Pe fundalul Italiei fasciste și al celui de-Al Doilea Război Mondial, împletind detaliul istoric și ficțiunea, Lexic de familie urmărește copilăria și tinerețea Nataliei alături de familia ei zgomotoasă de intelectuali evrei, în care discuțiile despre politică, știință și literatură fac parte din rutina zilnică. Într-o societate tot mai ostilă, casa devine un refugiu, iar limbajul domestic colorat și repetitiv este firul invizibil care îi leagă pe membrii familiei, un cod secret al apartenenței. Istoria mare, care schimbă destine, și istoria intimă, cu pierderi, iubiri și reinventări succesive se suprapun, creând o frescă a Italiei interbelice și postbelice. Romanul Lexic de familie are o tematică bogată, de la continuitatea memoriei, la forța cuvintelor de a ține vie o lume apusă și la modul în care identitatea se formează din fragmentele trecutului.”
NATALIA GINZBURG (1916–1991) s-a născut la Palermo, tatăl ei fiind cunoscutul om de știință evreu Giuseppe Levi, iar mama, catolică, membră a familiei intelectuale Tanzi. A fost crescută într-un mediu profund antifascist, iar în copilărie a asistat la arestarea tatălui și a fraților săi. A frecventat liceul clasic și, după absolvire, a urmat cursuri de literatură, pe care însă le-a abandonat. De la 18 ani s-a dedicat activității literare și, la 22 de ani, a tradus în italiană prima parte a capodoperei proustiene În căutarea timpului pierdut. În 1938 s-a căsătorit cu Leone Ginzburg și a intrat în mișcarea torineză a intelectualilor antifasciști care a dat naștere editurii Einaudi. După arestarea și moartea lui Leone Ginzburg, erou al Rezistenței italiene, a lucrat pentru Einaudi – o perioadă intensă de activitate literară, de prietenii fructuoase (cu Cesare Pavese, Italo Calvino, Elsa Morante ș.a.) și activism politic. În 1950 s-a recăsătorit cu anglistul Gabriele Baldini. Cariera literară a Nataliei Ginzburg a început cu publicarea de proză scurtă în revista florentină Solaria. Debutul în volum a avut loc în 1942, cu romanul La strada che va in città, semnat cu pseudonimul Alessandra Tornimparte, urmat, în 1947, de È stato così. Dintre operele sale de maturitate menționăm: Tutti i nostri ieri (1952), roman câștigător al Premiului Internațional Charles-Veillon, Valentino (1957), pentru care a primit Premiul Viarregio, Saggitario (1957), Le voci della sera (1961), culegerea de eseuri și povestiri Le piccole virtù (1962). În 1963 a apărut romanul Lexic de familie (Lessico famigliare; Humanitas Fiction, 2025), câștigător al Premiului Strega. În 1983 a publicat biografia poetului și romancierului Alessandro Manzoni, La famiglia Manzoni, cu care a câștigat Premiul Bagutta. A scris, de asemenea, mai multe piese de teatru, dintre care cele mai notabile sunt Ti ho sposato per allegria (1966) și L’inserzione (1968), volume de eseuri și memorii, numeroase articole de presă. Natalia Ginzburg a fost aleasă în Parlamentul italian în 1983 și 1987. Cărțile sale sunt astăzi traduse în peste treizeci de limbi.
