Editorialul precedent a stârnit oarece discuții referitoare la pâinea de casă. Deși acolo subiectul principal era cu totul altul, cred că e bine să vorbim și despre pâine. De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, pâinea ar trebui să fie cel mai important subiect.
Rețeta mea de pâine nu e chiar rețeta mea, ci e o adaptare la o rețetă găsită într-o carte veche, de prin anii `80. M-am inspirat un pic și de pe internet, de pe la Gina Bradea, în sfârșit, am luat tot ce mi-a trebuit de peste tot ca să ajung la o rețetă mulțumitoare pentru gusturile mele și ale familiei.
Înainte de a trece la treabă, trebuie să vă mai spun că pâinea de casă e net superioară celei din comeț. Nu conține aditivi, nu are tot felul de chestii care s-o facă să țină mai mult, e pâine gustoasă, sățioasă și consistentă. La o masă veți consuma semnificativ mai puțină pâine de casă, fiindcă nu e atât de buretoasă precum cea din comerț și, atenție, nu conține aproape deloc zahăr, veți vedea. Pâinea din comerț e atât de dulce uneori încât zici că mănânci cozonac.
Iată ingredientele:
1 kg de făină (eu folosesc Raftul bunicii, e foarte bună & ieftină, costă aproximativ 3 lei)
25g de drojdie (eu folosesc Pakmaya proaspătă, dar puteți pune și uscată, două pliculețe de 7 g)
500 ml de apă
3 lingurițe de sare (aici puteți ajusta în funcție de gust)
2 lingurițe de zahăr (pentru a dizolva drojdia proaspătă)
50 ml de ulei (eu folosesc ulei de mpsline, e foarte bun)
100 ml de lapte (pentru maia)
2 ouă (opțional)
semințe de susan & mac (se poate și fără, sau folosiți alte semințe după preferință)
Mai întâi cern făina (e bine să o cerneți chiar de două ori), după care pun cele trei lingurițe de sare și amestec.
Apoi prepar maiaua: fierb laptele până dă în clocot; pun într-un bol 2 linguri de făină; separat pun într-un castronaș cele două lingurițe de zahăr, adaug drojdia proaspătă și o zdrobesc, după care o amestec până devine lichidă; peste făină torn lapte până când devine o pastă maleabilă (dacă scăpați prea mult lapte puteți adăuga făină, nu-i nicio problemă), adaug drojdia lichidă și amestec până se absoarbe; acopăr bolul cu folie alimentară și îl las 15-20 de minute în apropierea unei surse de căldură.
Dacă maiaua va crește e aproape garantat că pâinea va ieși bine.
Faceți un mic crater în făină, turnați uleiul, apoi adăugați maiaua. Între timp trebuie să puneți apa pe foc și să o lăsați cât să devină călduță, nu mai mult. După aceea se trece la frământat.
Eu am un robot de bucătărie de la Biovita, așa că frământatul e destul de facil. Încep cu o viteză mai mică (treapta 1) până se încorporează uleiul & maiaua. Adaug treptat apa până aluatul devine omogen. Trebuie să fiți atenți, fiindcă făina are grade diferite de umiditate și uneori absoarbe mai multă apă, alteori mai puțină. Când aluatul devine omogen e totul ok, nu mai trebuie să puneți apă. Eu las aluatul la frământat 10 minute la treapta 3 de viteză, apoi îl pun la dospit o oră (acoperit cu folie alimentară ca să nu prindă crustă).
După ce crește, aluatul e „dat înapoi”, cum se spune, îl mai frământați un pic cu mâna, apoi îl porționați și îl puneți în formele de copt. Puteți face franzele, chifle, două pâini lunguiețe sau una singură rotundă etc. Ca să-i dați un aspect frumos trebuie să faceți mici tăieturi cu un cuțit bine ascuțit deasupra. Apoi lăsați aluatul astfel porționat încă 30 de minute la dospit.
Se încălzește cuptorul la 170 de grade (eu am cuptor pe gaz). Înainte de a băga pâinea la copt aveți câteva variante: o ungeți bine cu ulei de măsline sau: bateți gălbenușurile de la cele două ouă (cu puțină sare), ungeți pâinea cu o pensulă (eu am una de cauciuc, e foarte utilă) și, dacă vă place, presărați semințe de susan, mac etc.
În primele 10-15 minute lăsați pâinea la 170 de grade, apoi reduceți la 160 de grade. Pâinea se coace 50-55 de minute. Ca să obțineți o față frumoasă, crocantă, creșteți temperatura la 180-200 de grade în ultimele 10 minute de coacere. Eu nu am un cuptor prea bun, așa că nu obțin o față frumoasă a pâinii decât dacă o ung cu ou. În orice caz, cu sau fără față crocantă, pâinea e foarte bună.
După ce scoateți pâinea din cuptor stropiți-o cu un pic de apă (eu folosesc pensula de cauciuc), acoperiți-o cu un ștergar curat și lăsați-o să se răcească.
Desigur, există variante multiple de a face pâine. Pe internet găsiți numeroase rețete, care mai de care mai ingenioase. Eu v-am oferit o rețetă simplă, la îndemâna oricui. O folosesc de vreo doi ani și sunt foarte mulțumit. Pâinea de casă mă costă mai puțin decât în comerț și, cel mai important, e mult mai sănătoasă. Poftă bună!
