Biblioteca lui Gelu a fost cam întunecată azi, din fericire doar la propriu, din cauza norilor și a ploii. Altminteri, lucrurile aici sunt suficient de luminoase încât să-mi păstreze un tonus înclinat ușor spre pozitiv. Ploaia mi-a reactivat vechile sensibilități (sunt un meteodependent de cursă lungă), însă de data asta senzațiile negative s-au strâns într-un nod ciudat, care în loc să mă țină la birou, m-a trimis direct în bucătărie unde, întrucât aveam chef de ceva dulce, m-am apucat să fac, pe repede înainte, niște biscuiți cu cacao.

Au ieșit destul de acceptabil (nu atât de crocanți precum cei din comerț, dar sigur mai sănătoși), iar lucrul ăsta mi-a amintit de o fază din filmul despre viața Sylviei Plath care, în timp ce scria la Ariel, în loc să stea la masa de lucru, fiind lipsită de inspirație, îi făcea lui Ted Hughes tot felul de prăjiturele. Nu știu dacă episodul este autentic, însă este cumva caracteristic pentru ceea ce sunt eu în perioada de izolare: nu pot să scriu mai nimic, nici măcar recenziile chinuite pe care le făceam până deunăzi (am scris una, apreciată de Simona Preda, însă e prea puțin, mai ales că am un teanc de cărți de care trebuie să mă ocup).

Apropo de cărți, am primit de la Humanitas Fiction (mulțumesc mult Ioana Iancu!) patru volume unul și-unul: Din ce este făcut un măr, de Amos Oz (o carte excelentă, pe care am citit-o deja și despre care voi scrie ceva, sper, mâine), Copiii de pe Volga, de Guzel Iahina (o carte pe care am așteptat-o cu sufletul la gură, după debutul foarte bun cu Zuleiha deschide ochii), Tabachera din Bagombo, de Kurt Vonnegut (povestirile de tinerețe ale lui Vonnegut, despre care am auzit deja numai lucruri bune) și Iubiri caraghioase, de Milan Kundera (un autor pe care l-am frecventat mai rar decât mi-am dorit).

Am citit, între două lecturi, o carte foarte bună de poezie, Triphopuri, de Dan Negară (Editura Paralela 45, 2019), carte pe care o aveam în bibliotecă încă de la Gaudeamusul din toamna anului trecut și pe care mi-a recomandat-o recent Ciprian Măceșaru. Mi-a zis că e foarte bună și mă grăbesc să-i dau dreptate, iată, mai ales că Moni Stănilă îl recomandă călduros pe coperta a patra, spunând despre el că „își ocupă pe merit locul în prima linie a poeziei tinere basarabene”. Subscriu. Acum citesc o carte care mi-a scăpat, 16 prozatori de azi.lit, apărută în 2018 la Editura Humanitas în colecția 821.135.1 Scriitori Români Contemporani. Sunt în cartea asta câțiva scriitori la care țin foarte mult.

E duminică seara, plouă în continuare și n-ar trebui să vă mai țin mult, însă n-am să vă las până când nu vă spun că m-am reapucat să lucrez la romanul meu de tinerețe, Noi în anul 2000 (scris între 1989 – 1992 și rescris în 2008). Am început dintr-o joacă, fiindcă am fost curios dacă bunul meu prieten D. (singurul om, dacă îmi amintesc bine, care a citit acest roman și care mi-a spus o părere sinceră) a avut dreptate când a afirmat că se cam vede clivajul dintre volumul I și volumul II. Îi dau dreptate, fiindcă acum, la o nouă rescriere, constat cu surprinderea aia care te forțează să-ți dai singur un șut în fund, că părerea lui n-a fost numai onestă, ci și corectă.

Stați liniștiți, nu e ca și cum aș scrie la el, ci e mai degrabă un exercițiu chirurgical pe care îl fac sub anestezia atâtor ani care au trecut de când l-am revizuit „definitiv” (încă 12 ani adăugați la istoria acestui roman despre care cred că nu va fi publicat niciodată). I-am avut tot timpul în minte pe Cosmin Perța și pe Florin Iaru, cei care au spus niște chestii foarte bune la Școala de Vară „Gheorghe Crăciun” de anul trecut, de la Ipotești, în timpul atelierelor cu cei 15 tineri prozatori aspiranți. Am învățat incredibil de multe lucruri în timpul acelor ateliere, fiindcă trebuie să spun că nu mi-am exercitat doar meseria de reporter (pentru care fusesem invitat), ci am furat și ceva meserie de la Florin & Cosmin, care au predat atât de mișto încât m-am transformat și eu, ochi și urechi la ce spuneau, într-un scriitor aspirant. Ceea ce și sunt, de altfel (fără falsă modestie). Să mai spună cineva că astfel de cursuri de creative writing nu sunt utile! Numai cine crede că le știe pe toate poate afirma asta. Și știți și voi: nimeni nu le știe chiar pe toate.

Am găsit atâta „grăsime” în prima parte a romanului Noi în anul 2000 încât mi-a fost efectiv rușine că am ieșit cu el în lume la un moment dat. Cosmin Perța a spus foarte limpede: Kill your babies! Corectând și tăind masiv la Noi în anul 2000 mi-am dat seama ce înseamnă cu adevărat acest îndemn. Culmea e că o fac cu atâta plăcere & dezinvoltură încât cred că, dintr-un roman de peste 400 de pagini, nu știu dacă vor rămâne 250. Aleg din el numai pasajele esențiale, care au un sens clar în economia romanului, și elimin fără milă toate aluviunile textuale care trăgeau întregul la fund și tulburau serios apele romanului. Vreau să rămână ceva sprințar și limpede, vreau să am la sfârșit o proză proaspătă de parcă ar fi fost scrisă ieri. Asta, trebuie să o spun, fără să adaug nimic și fără să fac importante modificări „estetice”. Nu, doar tăind fără milă, eliminând osânza și făcând doar, cât se poate de bine, cusăturile după îndepărtarea „pieilor” rămase după slăbirea masivă. Merge bine până acum, sper să mă țină, măcar cât mai stau în casă.

În consecință, pentru cei care ați înțeles altceva din răbufnirea pe teme politice pe care am avut-o acum câteva zile, vă spun la final, încă o dată, că nu sufăr din cauză că stau în casă, ci fiindcă mi se impune și din cauza faptului că această restricție este dictată de niște oameni care nu prea știu ce fac. Altminteri, sunt un tip destul de prudent și încerc, pe cât posibil, să-mi țin toți caii în frâu. În plus de asta, după cum puteți vedea, am tot timpul de lucru, așa că nu mă plâng de plictiseală sau chestii dintr-astea. Îmi țin tot timpul mintea ocupată, ceea ce vă doresc și vouă.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.