Nu am idee când și cum vă simțiți enigmatici, dar eu, nu de puține ori, când trebuie să scriu ceva îmi vine să scriu o poechestie în loc de ce e la rând de scris și când îmi propun să scriu un poem iese o cafea sau o omletă. Așa și azi. Am găsit prea cordiale dialogurile întrerupte dintre Eliade și Culianu, așa că m-am sucit la Cehov (revenim mai în iarnă la Eliade și discipolul său).

Cine nu-l iubește pe Cehov? Am și acum un volum de schițe și povestiri cu coperta dărâmată de timp și purtare. L-am luat cu mine peste tot în geantă, zilnic, un an de liceu. 

Nu știu cum e pentru voi, dar pe mine smucelile vremii nu mă încântă. Ieri a fost ba cald, ba rece și a plouat cu soare cât să se încordeze pe cer un curcubeu dublu. Azi e mai cald, pe fereastră intră mai puține claxoane, tramvaiul trece mai rar, din laptop de aude Piotr Ilici Ceaikovski și mi-a venit să scriu chestiunea asta în loc să scriu articolul. Așa că astăzi vă las atât. Frumoase scrisori de Cehov și un poem de atmosferă care se numește chiar așa:

[poem scris sâmbătă despre] miercuri

8:17: Bună dimineața, fă-ne și nouă comandă de mașină!
9:20: Sună-l pe taică-tău și mai vorbește și tu cu el să mănânce.
M-a înnebunit că mănâncă atât de putin, ca o vrăbiuță.
Whatsapp 12:10: Vă rog să strângeți bani de la toți părinții pentru materiale
auxiliare de la editura Edu până mâine, am primit azi o ofertă și mai bună.
15:00: Ți-a răspuns Marius? Vine să repare caloriferul și lămpile?
Taică-tău zice că au anunțat la știri că bagă ăștia apa în calorifere
de pe data de 20 și ar fi bine să vină până atunci.
Whatsapp 15:10: Băiatul a fost foarte bine azi la centru, a făcut ceva figuri la masă
și a chiuit vesel pe drum în mașină. Vezi ca mâine nu ajung sa îl iau.  
16:30: Acum au plecat băieții. A ieșit grozav și maică-ta e mulțumită că merge caloriferul. De fapt, nu avea nimic, era robinetul de retur închis.
18:07: Hei, blondescule! Ai dispărut? Când mai ieșim și noi?
20:37: Să știi că acum s-a stricat și frigiderul de tot. Gata, azi nu te mai sun, promit!
O sun pe soră-ta că de aia am multe fete.
Whatsapp 22:46: Ești bine?
________________________________________________________________________________________
00:03 aud un țânțar și ceasul din hol. în tăcere îmi ating statuia coapselor. Mă văd în oglindă. Pe piele doar urma de bronz a bikinilor mai amintește de vietatea verii,
fața mi-e palidă, buzele sunt de un roz crăpat, port cearcănele omului răcit
și mă simt ca un vibrator rămas fără baterii.

Am cules scrisori și mai multe fragmente, desigur, din volumul O viață în scrisori Corespondență (1879 -1890), A. P. Cehov, Ediție îngrijită și traducere de Sorina Bălănescu, Editura Polirom, 2018, pag. 55, 56, 57, 58, 67, 68, 69, 82, 83, 84, 86, 93, 132, 133, 321.

Către N.A. Leikin

12 sau 13 octombrie 1885, 
Moscova

Stimate Nikolai Aleksandrovici!
Scrisoarea dumneavoastră am primit-o la noua locuință, pe malul celălalt al râului Moscova. Aici este provincia autentică: curat, linişte, viața este ieftină și… destul de stupidă. Pogromul la care a fost supusă revista Oskolki a avut asupra mea efectul unei lovituri în moalele capului. Pe de o parte, îmi pare rău de lucrările mele, pe de alta – simt că mă înăbuş, este groaznic… Desigur, aveți dreptate: e mai bine pentru revistă să fie desființată decât să aibă parte de o lovitură de bici riscantă. Va trebui să aşteptăm, să răbdăm… Cred însă că vor trebui făcute infinit de multe tăieri. Ce este permis astăzi va trebui trecut pe la comitet mâine, și nu e departe clipa când până și rangul de „negustor” va deveni un fruct oprit. Da, literatura oferă o bucată de pâine nesigură, și bine ați făcut că v-ați născut înaintea mea, când se respira şi se scria mai uşor… […]


Dacă luna viitoare aş primi cu 20-30 de ruble mai puțin, cred că echilibrul s-ar duce la dracu, iar eu mă încurc rău în socoteli. În privința banilor mă sperii îngrozitor şi probabil, în virtutea acestei laşități financiare, deloc comerciale, evit împrumuturile şi avansurile… Nu sunt greu de pornit. De-aş avea bani, aş zbura de-a lungul și de-a latul țării fără încetare. Onorariul de la Peterburgskaia gazeta l-am primit la vreo două săptămâni după ce am trimis decontul. Dacă în octombrie veți fi la Moscova, voi face totul să vă văd și să plec cu dumneavoastră. Pentru călătoria la Petersburg se vor găsi bani, pentru drumul de întors voi lua de la Hudekov (bani munciți). 

Nu pot să dau în scris mai mult decât o fac acum, întrucât medicina nu este avocatură: nu munceşti – rămâi în urmă. Se prea poate ca acest câştig al meu literar să fie o mărime constantă. Să scadă poate, dar să crească – nu. Marți aştept Oskolki la noua adresă. Nu am primit de multă vreme revista la timp. 

Vă felicit pentru achiziție. Îmi place enorm tot ce în Rusia se numeşte moşie. Acest cuvânt încă nu şi-a pierdut nuanța poetică. La vară, după cât se pare, veți trândăvi… La noi e ger, însă nu a căzut zăpadă. 
M-a vizitat Palmin și mai trece pe aici marți. În fiecare marți avem serate cu domnişoare, cu literatură, canto și muzică. Vreau să-l scot pe poet în lume, că prea e trist.

Al dumneavoastră, A. Cehov.

Către V.V. Bilibin

14 februarie 1886, 
Moscova

[…] Sunt viu și sănătos, lucru pe care Palmin îl explică prin aceea că nu mă tratez. Am foarte mult de lucru. Nu am timp nici să stau la masă. Tocmai am terminat de scris scena-monolog „Despre efectul dăunător al tutunului”, pe care l-am destina, în tainițele inimii mele, comicului Gradov-Sokolov. Având la dispoziție numai două ceasuri și jumătate, am stricat monologul şi nu l-am trimis la dracu, ci la Peterburgskaia gazeta. Intențiile au fost bune, însă rezultatul a ieşit prost de tot.
Ce mai ştiți despre cartea mea? 
M-ați sfătuit ca la sfântul botez să nu-i dau drept nume un pseudonim, ci numele meu de familie… De ce ați evitat să-mi motivați sfatul dumneavoastră?

Probabil că aveți dreptate, însă eu, după ce m-am gândit puțin, am preferat pseudonimul, și nu fără temei… Numele de familie și blazonul familiei mele le-am cedat medicinei, de care n-o să mă despart până la sfârşitul zilelor mele. De literatură însă, mai devreme ori mai târziu, va trebui să mă despart, în al doilea rând, medicina, care se pretinde serioasă, și jocul de-a literatura trebuie să poarte nume diferite.

De altfel, Suvorin mi-a cerut permisiunea printr-o telegramă să-mi semneze una dintre povestiri cu numele meu adevărat. Am fost generos și i-am dat voie și, in felul ăsta, raționamentele mele de facto s-au dus la dracu’. 
Nu vă înțeleg: de ce pentru public ar fi mai plăcut An. Cehov decât A. Cehonte? Pentru public nu-i totuna? Publicului despre care îmi scrieți că aşteaptă cu nerăbdare apariția povestirilor mele în Novoe vremea, spuneți-i că am trimis deja o povestire cu tema „Fata bătrână”!, Grigorovici este entuziasmat. Este singurul om care m-a apreciat! Spuneți-le tuturor scriitorilor celebri, desigur, și lui Leikin, să-i urmeze exemplul. […]

Deasupra mea acum se cântă muzică de nuntă.. Nişte măgari se căsătoresc și tropăie din picioare ca nişte cai. Nu mă lasă să dorm..

Despre căsătoria mea, deocamdată nu se ştie nimic… 

Ci devant A. Cehov.

Către M.P Cehov

25 aprilie 1886,
Petersburg 

[…] De la Peterburgskaia gazeta, m-am dus la Novoe vremea, unde am fost primit de Suvorin. M-a primit foarte amabil, ba chiar mi-a strâns mâna. 

„Dă-ți silința, tinere! mi-a spus el. Sunt mulțumit de dumneata, doar că trebuie să mergi mai des la biserică și nu mai bea votcă. Suflă!” Am suflat. Suvorin, dacă nu a simțit miros de votcă, s-a întors și a strigat: „Băiete!”. A apărut un băiat, căruia i-a poruncit să servească ceaiul cu o bucățică de zahăr, dar fără farfurioară. După care stimatul domn Suvorin mi-a dat nişte bani și mi-a spus: „Banii trebuie economisiți. Strânge cureaua.” […]

Către V.G. Korolenko

9 ianuarie 1888,
Moscova

V-am înşelat fără să vreau, preabunule Vladimir Galaktionovici: n-am reuşit să vă înmânez o copie a piesei mele; cum iese de sub tipar, v-o trimit sau v-o înmânez când ne vedem, dar deocamdată nu vă supărați pe mine.

M-am gândit că n-ar fi rău să vă trimit scrisoarea bătrânului Grigorovici, pe care am primit-o ieri. Îl prețuiesc din multe motive, ca pe un boț de aur, și mi-e frică s-o citesc a doua oară, ca să nu-mi risipesc prima impresie. Veți vedea din ea că celebritatea literară și un onorariu bun nu te scapă câtuşi de puțin de proza meschină a bolilor, a frigului şi singurătății. Bătrânului i se apropie stârșitul. Totodată, din scrisoare veți putea afla că nu sunteți singurul care, cu inima curată, m-a pus pe drumul cel drept și veți înțelege cât de multe regrete mă încearcă.

Când am citit scrisoarea lui Grigorovici, mi-am amintit de dumneavoastră și mi s-a făcut ruşine. Mi-a devenit clar că nu am dreptate. Vă scriu tocmai dumneavoastră, pentru că în preajma mea nu se găsesc oameni care să aibă nevoie de sinceritatea mea și care să aibă dreptul la această sinceritate, iar cu dumneavoastră, fără să vă întreb, am încheiat, în sufletul meu, o alianță. Urmând sfatul dumneavoastră prietenesc, am început o povestire scurtă pentru Severnâi vestnik. Pentru început, m-am apucat să descriu stepa, oamenii din stepă și ce mi-a fost dat să vặd acolo.
Subiectul este promițător, se lasă scris uşor, însă, din nefericire, din cauză că nu sunt deprins să scriu texte lungi, cad în cealaltă extremă: fiecare pagină iese compactă, ca o scurtă povestire, tablourile se îngrămădesc, se înghesuie și se suprapun şi, astfel, strică impresia generală. În final nu iese un tablou în care toate detaliile, ca stelele de pe cer, s-au contopit într-un cadru comun, ci un conspect, o înșiruire seacă de impresii. Un om dedicat scrisului, ca dumneavoastră, mă va înțelege, cititorul însă se va plictisi și va renunța să citească.

La Piter am stat 2 1/2 săptămâni şi am văzut multe. În general, am rămas cu impresia care poate fi concentrată în cuvintele: „Nu vă încredeți în cei puternici, în fiii oamenilor…” Am întâlnit mulți oameni cumsecade, însă nu judecători. De altfel, poate că e un semn bun.

Aştept numărul pe februarie al revistei Severnâi vestnik, ca să citesc povestirea dumneavoastră „În drum”. Pleşceev spunea că cenzura v-a ciupit bine textul. 
La mulți ani! Să fiți sănătos și fericit!

Al dumneavoastră sincer devotat,
A. Cehov.

Către A.N. Pleşceev

24 septembrie 1889,
Moscova

Această scrisoare, dragă Aleksei Nikolaevici, se trimite la poștă împreună cu nuvela, căreia, în sfârşit, i-am pus cruce și i-am zis: lasă-mă în pace și du-te în focul criticii plicticoase și al indiferenței cititorilor! M-am săturat să tot migălesc la ea. Se numește astfel: ,O poveste banală (Din însemnările unui bătrân)” Cel mai plictisitor lucru în ea, după cum veți vedea, sunt cugetările lungi, pe care, din păcate, nu pot să le scot, deoarece fără ele nu poate exista personajul meu care scrie însemnările.

Aceste cugetări sunt fatale și necesare ca afetul solid pentru un tun. Ele caracterizează și personajul, și starea lui sufletească, şi felul său de a se eschiva față de sine însuşi. Citiți-o, dragul meu, și scrieți-mi. Scăderile și omisiunile sunt mai vizibile pentru dumneavoastră, întrucât nuvela încă nu vă face silă și nu v-a plictisit, cum a reuşit să mă plictisească pe mine. […]

Către N.P Cehov

martie 1886,
Moscova

Micuțule Zabelin!

Mi-a spus cineva că te simți jignit de glumele mele și ale lui Schechtel. Însuşirea de a se simți jignit este apanajul sufletelor nobile, însă nu-i mai puțin adevărat că, dacă râdem de Ivanenko, de mine, de Mișka, de Nelly, mă întreb de ce n-am putea râde și de tine? Nu-i drept… De altfel, dacă tu nu glumești și într-adevăr te simți jignit, mă grăbesc să-mi cer scuze. Lumea râde doar când vede ceva cu haz sau un lucru de neînțeles… Alege una dintre cele două variante. A doua, desigur, este mai măgulitoare, dar – vai! – pentru mine personal, tu nu eşti o enigmă.

Nu e greu de înțeles o persoană cu care ai împărțit dulceața căciulilor tătăreşti, a lui Vucina’, a latinei și, în sfârşit, a traiului moscovit. În plus, din punct de vedere psihologic, viața ta este simplă, încât devine de înțeles și pentru cei care n-au trecut pe la seminar. Din respect pentru tine, o să fiu sincer. Te superi și te simți jignit, însă nu din cauza glumelor și nici din cauza lui Dolgov care vorbeşte verzi și uscate, dar fără răutate… Problema e că tu însuți, ca o persoană cumsecade, simți falsitatea situației, iar cel care  se socoteşte vinovat caută întotdeauna o scuză din afară: bețivul dă vina pe necazuri, Putiata dă vina pe cenzură, cel care fuge de pe strada Iakimanka de dragul desfrâului îşi găseşte scuza în frigul din sală, în ironii şi celelalte… De-aş lăsa acum familia în voia sorții, aş încerca să-mi găsesc scuze în firea mamei, în hemoptizie și altele. Ar fi normal şi scuzabil. Aşa este firea omenească. Este adevărat că tu simți falsitatea situației, altfel nu te-aş numi un om cumsecade. Dacă îți pierzi onestitatea, atunci e altceva: te împaci cu noua situație și nu mai simți minciuna… 

Că, pentru mine, tu nu eşti o enigmă, că eşti uneori barbar de caraghios, este și asta adevărat. Căci tu eşti un simplu muritor, și noi toți, muritorii, suntem enigmatici numai atunci când suntem proşti și caraghioşi timp de 48 de săptămâni dintr-un an… Nu-i aşa? Mi te-ai plâns adesea că „nu eşti înțeles!!”. De asta nici Goethe și nici Newton nu s-au plâns… S-a plâns numai Hristos, însă nu vorbea despre „eul” său, ci despre învățătura lui… Lumea te înțelege prea bine… Dar dacă tu singur nu te înțelegi pe tine, nu este vina altora…

Încerc să te încredințez, în calitate de frate și persoană apropiată ție, că te înțeleg și te compătimesc din tot sufletul… Îți cunosc toate calitățile ca pe cele cinci degete ale mâinii proprii, le prețuiesc și le respect profund. Eu, dacă vrei, ca dovadă a faptului că te înțeleg, pot chiar să-ți enumăr aceste calități. După părerea mea, eşti bun până la stupizenie, eşti generos, nu eşti egoist, împarți cu alții ultima copeică, eşti sincer; eşti străin de invidie și de ură, eşti deschis, ai milă de oameni și de animale, nu eşti răutăcios și nici ranchiunos. Ai fost înzestrat cu o calitate mai presus de majoritatea oamenilor: ai talent. Acest talent te aşază mai sus de milioane de oameni, căci pe pământ pictor este numai unul la 2.000.000 de oameni. Talentul te pune într-o situație specială: dacă ai fi broască sau păianjen, chiar și atunci ai fi respectat, fiindcă talentului i se iartă orice. 

Ai un singur defect. În el se regăsesc și falsitatea moştenită, și necazurile tale, si inflamația intestinală. Este lipsa extremă de educație. Iartă-mă, te rog, însă veritas magis amicitiae… Se știe că viața îşi pune condițiile ei… Ca să te simți în elementul tău într-un mediu intelectual, ca să nu fii străin acolo, iar la rându-ți să nu te simți apăsat, trebuie să fii educat într-un anumit fel… Talentul te-a adus în acest mediu, îi aparții, dar te simți respins și eşti nevoit să oscilezi între un public cultivat și locatarii de vis-à-vis. Iese la iveală stirpea meschină, cultivată prin bătăi, în vecinătatea beciului cu vinuri de Rin, prin pomeni. Să o înfrângi, e cumplit de greu!

Oamenii educați, după părerea mea, trebuie să îndeplinească următoarele condiți: 

– Ei respectă personalitatea umană și, de aceea, sunt întotdeauna îndatoritori, delicați, amabili, concilianți… Ei nu fac scandal din cauza unui ciocan sau a unei radiere pierdute; când trăiesc cu cineva, nu fac asta de complezență, şi când se despart, nu spun: cu dumneata nu se poate trăi! Ei iartă şi zgomotul, și frigul, și carnea prea prăjită, și glumele proaste, și prezența în locuința lor a unor persoane străine..

– Ei au milă nu numai față de cerşetori și de pisici. Ei suferă sufleteşte și din cauze care nu se văd cu ochiul liber. Astfel, de exemplu, dacă Piotr ştie că mama și tata au încărunțit de tristețe și nu dorm nopțile, din cauză că-l văd prea rar pe Piotr (și, când îl văd, este beat), atunci el se va grăbi să ajungă la părinți și să renunțe la votcă. Ei nu dorm nopțile ca să-i ajute pe Polejaevi să-și plătească taxele fraților-studenți, să-i cumpere haine mamei…’

– Ei respectă proprietatea străină, și de aceea, îşi plătesc datoriile.[…] 

– Ei işi educă simțul estetic. Nu pot să doarmă îmbrăcați, să vadă pe pereți crăpături cu ploşnițe, să respire un aer viciat, să păşească pe podeaua împroșcată cu scuipat, nu se mulțumesc cu o mâncare gătită pe lampa cu petrol… Încearcă, pe cât posibil, să îmblânzească și să înnobileze instinctul sexual… Să te culci cu o femeie, să-i respiri în gură, să-i suporți logica, să nu te îndepărtezi de ea nici măcar cu un pas – și toate astea, pentru ce! În această privință, oamenii educați nu sunt atât de triviali… De la o femeie ei au pretenții mai mari decât aşternutul, decât sudoarea de cal, decât mintea pusă să înşele bărbatul cu o falsă sarcină și să mintă fără încetare… Ei, în special, pictori, au nevoie de prospețime, de frumusețe, de omenie, de o mamă, nu de o… Ei nu pilesc votca din mers, nu adulmecă dulapurile, deoarece ştiu că nu sunt porci. Beau numai când sunt liberi, la ocazii… Căci au nevoie de mens sana in corpore sano.

 Aşa se poartă oamenii educați. Ca să te educi și să nu cobori sub nivelul mediului în care ai ajuns, nu e suficient să citeşti Pickwick și să înveți pe de rost monologul din Faust. Nu e suficient să te urci în birjă și să pleci la Iakimanka, pentru ca, o săptămână mai târziu, să o ştergi înapoi… Aici e nevoie de o muncă neîntreruptă, zi și noapte, de lecturi permanente, de exercițiu, de voință… Aici contează fiecare oră…

Călătoriile la Iakimanka dus și întors nu-ți sunt de folos. Trebuie să te dezveți de votcă şi s-o rupi cu deprinderile proaste…
 Vino la noi, sparge sticla de votcă și apucă-te să-l citeşti… măcar pe Turgheniev, pe care nu l-ai citit…
….trebuie să renunți la vanitate, pentru că nu mai eşti copil…
 În curând împlineşti 30 de ani! E timpul!
Te aştept… Te aşteptăm cu toții…

Al tău, A. Cehov. 

Patreon - O mie de semne
Avatar photo
Author

Am lucrat în presă, în prezent lucrez în șantierul interior pentru poezie. Semnez cu prenumele tatălui din motive identitar-afective și pentru că Petre este o ingineră care nu a lucrat niciodată ca ingineră. Îmi place foarte mult literatura pentru copii, cea erotică, poezia, reportajul literar, jurnalul, scrisorile. Dar în viața de zi cu zi supraviețuiesc cu cafea și poezie.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.