Mi se reproșează prietenește că am găzduit pe site-ul meu o scrisoare a lui Marius Ianuș în care acesta își expune brutal opiniile homofobe, antisemite, rasiste, fasciste și așa mai departe. Sigur că expunerea în spațiul public, fie și pe un site „micuț” ca al meu, a unor astfel de idei poate să aibă multe
Dragă Gelu, Scrisoarea ta e plină de idei îndoielnice, primite de-a gata, fără discernământ și verificare. Iar cea care le subîntinde pe toate e... „toleranța”. „Sunt un om tolerant” îți spui tu - și cu tine mulțimi de oameni dresate de sioniști. „Dacă într-un autobuz aglomerat urcă unul care pute a transpirație”, spui tu... „eu
Știrea începutului lunii februarie 1938 a fost căderea guvernului antisemit Goga-Cuza. Sebastian este euforic și notează că a primit vestea cu o „satisfacție reflexă, bruscă, expansivă”. Aceeași satisfacție a trăit-o probabil majoritatea populației evreiești, de vreme ce mulți dintre ei și-au exprimat bucuria în stradă, în grupurile strânse în jurul Palatului Regal. Cumva inevitabil, Sebastian
În prima scrisoare din corespondența Mihail Sebastian – Camil Petrescu, datată 8 aprilie 1929, tânărul discipoli i se adresa lui Camil cu apelativul „Iubite maestre”. Din cauză că Sebastian nu-și ținuse unele promisiuni, acesta îl roagă pe Camil să nu-i adreseze „una din privirile d-tale fioroase”. Cei doi se cunoscuseră (deși e mult spus) cu
Judecând după cele câteva considerații la temă din volumul „Note zilnice” (Cartea Românească, 1975), se pare că nu. În două rânduri, Camil a avut câteva „contre” cu prietenul său, Jean Gad (avocat, dispărut prematur ca urmare a „unui accident stupid în gara Predeal” – apud prof. Al. Rosetti). Pe 16 decembrie 1935 Camil își notează
