Daniil Iftime (n. 2005) este elev bucureștean în clasa a XII-a. A publicat poezie, eseu…
Încadrată în seria biografiilor romanțate, apărute în ultima vreme la Polirom, cea mai recentă carte[1]…
Vineri, 17 iunie, ora 19.00, la Librăria Cărturești Verona (demisol) (Strada Pictor Arthur Verona 13-15),…
Editura Polirom ne propune volumul „Labiș. Jurnalul pierdut”, de Cosmin Perța, recent apărut în colecția…
Într-una dintre rarele mele ieșiri prin oraș de după ridicarea restricțiilor am dat o tură…
Cosmin Pîrghie s-a născut pe 27 martie 1991 în Rădăuți. Este doctor în filologie la…
S-au făcut, de-a lungul timpului, numeroase speculații cu privire la împrejurările morții poetului Nicolae Labiș. Nu am intenția de a relua un subiect care pare și așa epuizat. Există un material prodigios lăsat de prietenul lui Labiș, scriitorul Gheorghe Tomozei, cărțile lui pe această temă (Moartea unui poet – Cartea Românească, 1972, și Urmele poetului
Nicolae Labiș (poza de aici) Păstrez în memorie două povești foarte prețioase pe care tatăl meu mi le-a spus cândva, acum mai bine de 30 de ani. Prima este legată de împrejurarea în care l-a cunoscut pe Nicolae Labiș. Era pe la jumătatea anilor `50. Tata, care era născut în martie 1937, era mai mic