Charles Bukowski (poza de aici) Volumul a apărut în 2016 la Editura Polirom, are 248 de pagini, iar traducerea îi aparține lui Cristian Neagoe. Iată cum sună recomandarea celor de la The New York Times (preluată de aici: https://www.polirom.ro/carti/-/carte/6227) „Bukowski a fost un bard al barurilor şi bordelurilor, un descendent direct al vizionarilor romantici care
„Vara în care mama a avut ochii verzi” (Editura Cartier, 2017), este o carte neîncadrabilă și…
Tatiana Niculescu (poza de aici) „Tăierea fecioarelor” este primul roman semnat de Tatiana Niculescu pe care-l citesc. Am amânat momentul ăsta după ce am văzut filmul lui Mungiu, „După dealuri”, inspirat de romanul „Spovedanie la Tanacu” al scriitoarei care pe vremea aceea semna cu numele Tatiana Niculescu Bran. Pelicula mi s-a părut întunecată și cumva
Veronica D. Niculescu (poza de aici) Când am găsit în bibliotecă volumul „Roșu, roșu, catifea” (publicat în 2012 de Un Cristian la Casa de Pariuri Literare), mi-am spus că trebuie neapărat să-l „recuperez” și să scriu ceva despre el. A fost un exercițiu bun din două motive: pe de o parte, nu citisem cartea și
Încă suntem mici și facem timid primii pași. E ca și cum am merge pe sârmă. Dacă nu am avea plasa de siguranță, orice căzătură ne-ar putea fi fatală. Ne ridicăm însă de fiecare dată și reluăm exercițiul pașilor, unul după celălalt, fiindcă suntem hotărâți să deprindem mersul pe acest drum nesigur. Știm ce vrem
Iulian Bocai (poza de aici) Încă din primele pagini ale acestei mirobolante bildungsnovella autorul reușește o performanță incredibilă: crearea unei voci care adună în nuanțele ei timbrul (auto)ironic al naratorului, subtilitățile de limbaj ale lui Sorin Stoica și aerul detașat al unui Niculae Moromete auroral. E un mix care transformă o carte fizic subțire într-una
Ciprian Măceșaru (poza de aici) Încrezător în talentul lui, Ciprian Măceșaru și-a luat soarta în mâini și a publicat la propria editură un op de povestiri scurte care confirmă de fapt ceea ce se știa deja: autorul se simte în literatură ca peștele în apă. O spun chiar dacă risc să mi se reproșeze că
