Dragă Gelu, Scrisoarea ta e plină de idei îndoielnice, primite de-a gata, fără discernământ și verificare. Iar cea care le subîntinde pe toate e... „toleranța”. „Sunt un om tolerant” îți spui tu - și cu tine mulțimi de oameni dresate de sioniști. „Dacă într-un autobuz aglomerat urcă unul care pute a transpirație”, spui tu... „eu
Judecând după cele câteva considerații la temă din volumul „Note zilnice” (Cartea Românească, 1975), se pare că nu. În două rânduri, Camil a avut câteva „contre” cu prietenul său, Jean Gad (avocat, dispărut prematur ca urmare a „unui accident stupid în gara Predeal” – apud prof. Al. Rosetti). Pe 16 decembrie 1935 Camil își notează
