Am primit în ultimele zile, la foc automat, grupaje de texte pe e-mailul redacției. Cârcotașii ar spune: uite că toate lumea vrea să fie poet. Avem la poezie cât plancton în mare. Ei și ce, spun eu, ăsta învechit în rele! Ce e rău în asta? Lăsați poezia să vină la mine!

Bună, proastă, excelentă, lipsită de orizont, dar cu un vers care-ți dă o speranță, deraiată de la realitate, electro, ternă, lipsită de luminozitate, genială (unde e aia, că o vreau și eu), mecanică, insidioasă, plictisitoare, angajată, feministă, revoluționară și spuneți voi mai departe, poezia e la îndemâna oricui. E ca puful plopilor primăvara.

E peste tot. E inflație de poezie, așa că nu trebuie decât să o luați din aer și să o puneți pe hârtie. Dacă ați scris prost, aruncați-o și luați-o de la capăt. Nu vă uitați la cei care spun că dom’ne, se scrie prea mult. Scrieți dom’ne, fiindcă acum nu mai puteți fi acuzați nici măcar de faptul că radeți pădurile, fiindcă o faceți pe laptop. Bine, consumați energie electrică, ceea ce înseamnă că… Dar, până la urmă, trebuie să existe resurse și pentru poezie.

Singurul lucru pe care trebuie să-l faceți este să o scrieți bine. Numai așa veți fi publicați aici, pe www.omiedesemne.ro Iar dacă veți fi refuzați o dată, de două ori, de trei ori și așa mai departe, luați-o de la capăt. Nu se știe când va veni muza adevărată.

Astăzi o avem aici pe Emilia Nedelcoff. Chiar dacă în primul text e o oarecare inflație de „păsărică”, să nu fim pudibonzi. S-au văzut altele mult mai… Iar poezia chiar are un mesaj, deși e transmis cu mai multe cuvinte decât ar trebui. Așa că să spunem ca raperii ăia din the Shelter: DJ, spin that shit!

Emilia Nedelcoff

Emilia Nedelcoff s-a născut pe 19 ianuarie 1992 în localitatea Vulcan, județul Hunedoara. A absolvit, în 2013, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași – Facultatea de Litere, specializarea Română-Spaniolă, iar între 2013-2015 a urmat un masterat de Literatură Română și Hermeneutică Literară în cadrul aceleiași facultăți. Actualmente trăiește în Iași.

A publicat în: “Revista nouă” (nr. 6/ 97, anul XII); “Argeș” (nr. 11, anul XV); “Actualitatea literară” (nr. 67, anul VIII), ”Cafeneaua literară” (nr.4, anul XIV), ”Urmuz” (nr. 3 – 4); ”Luceafărul de dimineață” (nr. 9);Alecart (nr. 20);”Steaua”, nr. 2 (844), februarie;”New York Magazin”.

Lecturi publice: „Poeți la Meru”, ediția a 4-a; FILIT, ediția a VI-a  („Noaptea Albă a Poeziei”); Nepotu’ lui Thoreau; Festivalul Internațional ”Poezia la Iași”, a V-a ediție.

Și acum, textele:

Cutumiar

Pe când e Mara în miezul vieții ei,
alții au mult mai mulți ani & viața bună
tot nu a început pentru ei. Cu toate astea,
Mara își zice că trăiește ceva unic atunci când
își taie propriile visuri odată cu părul. Știe că are
un nud frumos și un creier pe măsură.
De asta ar vrea să nu păstreze reflexia  lor doar pentru ea.
Orice altă tipă pare să aibă însă mai mult noroc. Cel puțin
asta o fac să creadă țipetele de juisare care trec
prin tavanul & pereții garsonierei în care locuiește.

Se consolează cu gândul că în actul sexual nicio femeie
nu rămâne grandioasă până la final. Asta pentru că depinde valoric 
într-o mare măsură de statutul ei marital & matern.

Mara stinge lumina, se întinde în pat & închide
ochii. Se apropie ora la care încep să-i sape adânc
în memorie toate iubirile pierdute. Simte cum
se strânge carnea pe ea. A trecut recent printr-un divorț &
nu a fost, nu este usor. Mintea ei, mereu aglomerată
când și-o trăgea, îi dictează că e mai bine așa.
Fostul nu a fost niciodată un tip romantic. Era tern, fad & insista
din greu asupra ideii de instinct matern, preocupat mereu de ce
o să zică lumea. Ar fi vrut ca ea să fie recipientul
spermei lui mediocre. Totul se reducea la puțin sex &
foarte puțină iubire.

Mara e mai mult decât sâni, coapse, picioare, șolduri &
o păsărică, dar tocmai pentru că are
sâni, coapse, picioare, șolduri & o păsărică nu trebuia
să divorțeze ea.
Pentru că are sâni, coapse, picioare, șolduri &
o păsărică, trebuie să lase ceva în urmă,
de preferat un copil, nu două pisici.
Pentru că are
sâni, coapse, picioare, șolduri & o păsărică, este curvă
dacă face sex recreativ cu cine vrea.
Pentru că are
sâni, coapse, picioare, șolduri & o păsărică,
nu se poate îmbrăca așa cum dorește sau
va fi în pericol pe stradă mai ceva decât un soldat pe front.
Pentru că are sâni, coapse, picioare, șolduri & o păsărică,
trebuie să-i placă neapărat bărbații.
Pentru că are
sâni, coapse, picioare, șolduri & o păsărică,
trebuie să evite cuvintele murdare, zi de zi ori în poezie.
Pentru că are sâni, coapse, picioare, șolduri & o păsărică,
îi este interzis accesul pe muntele Athos,
pe muntele Omine, în templele hinduse din Indonezia,
India, Bali, în mormintele sacre Haji Ali.

Mara e mai mult decât sâni, coapse, picioare, șolduri &
o păsărică, dar tocmai pentru că are
sâni, coapse, picioare, șolduri & o păsărică, lasă întotdeauna
destul loc în geantă pentru pietricele.

Ephemeroptera

la un moment dat toate
ajungem să ne transformăm
în mamele noastre

degeaba îți pipăi sânii dinții
și cauți să te recunoști în fotografiile din sertar
celine DE-GEA-BA

părul îți va albi la fel de repede
totul vine și pleacă #desprenaștereșicorupere
lucrurile care-ți plac la nebunie astăzi
pentru că ești tânără și crezi că înseamnă ceva
mâine vor zace aruncate pe podea
ca o pereche de șosete murdare

mai devreme sau mai tarziu celine
vei ajunge să-ți dai întâlnire tot mai des
cu hainele de domnișoară/ tren înspre trecut
să-ți urăști vergeturile
în unele zile
chiar soțul și copiii mai mult decât pe tine însăți
îți vei pieptăna părul în oglindă ca o bolnavă de alzheimer
te vei mira de întâmplare
și-mi vei cere răspicat să nu mai vorbim despre morți
între pereții prea subțiri
prea albi

neverending homework

în păcurari sfârșit de iunie 27°C pe puțin 
un pahar cu limonadă rece & un pai
roz în mâna dreaptă în timp ce
visurile astea prefabricate defilează
liber prin fața ochilor negri & mari & mirați
visurile astea care se schimbă repede repede
de parcă ar fi culorile semaforului de peste drum

ca atare n-ai cum
să nu crezi că 20 de ani e sinonim
cu energia & pofta de viață
n-ai cum
altfel de unde dorința răbdarea entuziasmul de
a le urmări & de a le prinde pe toate
cu o precizie de ceas elvețian de
a le urmări & de a le prinde pe toate
doar ca să le mai poți da cu șutul încă o dată
& încă o dată
& încă o dată
până când ajungi să scuturi bine
toată plictiseala din oase

celine zice că numai așa o poți lua mereu de la capăt
sub cerul ăsta care nu e nimic
altceva decât un buzunar albastru
pentru păsările nebune care caută o colivie

toxicity

deschizi ochii
daca stai bine să te gândești tot un fel de mișcare #rezist e și asta
când știi că tot ce urmează după se reduce la spectacolul mărfii

/ / De LUNI până VINERI / /

despre ciuma roșie și #văvedemdinsibiu
                                      despre propaganda LGBT și Coaliția pentru familie
despre feminism și #metoo
                                      despre dieta rina și Natur House
despre medicamente și tratamente naturiste
despre vaccin și părinții care-l refuză
despre programul Prima Casă și statul în chirie
                                       despre sexul cu prezervativ sau fără
despre avort și păstrarea sarcinii
                                      despre Uniunea Scriitorilor din România și Institutul Blecher
despre poezia cu rimă și cea experimentală

                                               // De LUNI până VINERI//

despre moartea noastră cea de toate zilele & peisajele dezolante ce precedă episoadele de isterie

neurotica

o altă dimineață în care alarma îți dă deșteptarea
la 8 e timpul să-ți iei pastila chiar dacă știi că un pahar
cu apă rece de la robinet & ceva amar pe vârful limbii
nu o să-ți potolească niciodată depresia adunată
grămadă în piept pe parcursul celor 20 de ani & ai tăi

e timpul să-ți iei pastila mai lasă-mă 5 minute
te rog 5 minute nu mai mult până când
ajungi să realizezi că dreamcatcherul agățat ostentativ
de un perete nu e bun de nimic & că soarele poate intra
la fel de violent și printr-o fereastră închisă
obligându-te să-l privești direct în față

celine se ridică în capul oaselor e h o t ă r â t ă
de azi înainte o să ignore oile care-și prind gâtul în gard în timpul numărătorii
& visele urâte care-i stau agățate-n păr de mai multe nopți încoace

:în parcul de joacă din spatele blocului cu un pumn plin de scaieți
                                                                                              un băiat aleargă o fată
                                           un țipăt scurt
& pletele lungi în bătaia vântului ca un steag alb între două fortărețe:                     

Doneaza prin patreon Wide
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment