Mariana Codruț (n. 1 nov. 1956) este absolventă a Facultăţii de Filologie, Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi. Trăieşte în Iaşi. A publicat mai multe volume de poezie, printre care Măceşul din magazia de lemne (debut, Junimea, 1982), Tabieturile nopţii de vară (Cartea Românească, 1989), Existenţă acută (CR, 1994), Hiatus (Editura Paralela 45, 2015), Pulsul nu poate fi minimalist (Editura Paralela 45, 2019).
De asemenea, semnează trei cărţi de proză publicate de Polirom, debutînd cu romanul Casa cu storuri galbene (1997), una de publicistică, Românul imparţial (Dacia XXI, 2011) şi traducerea lucrării lui J. Piaget, Reprezentarea lumii la copil (Cartier, 2005).
Cărţile ei au fost nominalizate la diverse premii, unele au fost premiate. Autoarea e prezentă în cîteva antologii (printre ele: 111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română, Nemira, 2017, coord. Marius Chivu & Radu Vancu, Gefährliche Serpentinen. Rumänische Lyrik der Gegenwart, Druckhaus Galrev, 1998, coord. Dieter Schlesak, Einladung nach Rumänien: Klassische und moderne Erzählungen, Noack & Block, 2016, coord. Elsa Lüder).
„Mariana Codruţ are tendinţa de a-şi depăşi propriile-i drame şi de a transcende conjuncturalul. Limbajul /ei/ este al poeziei mari dintotdeauna, neputînd fi încadrat în nici o generaţie sau direcţie estetică.” Angela Marinescu
„Pentru Mariana Codruț, poezia e totul: tensiune, visceralitate, adevăr, morală. E, de fapt, un mod de a trăi, pe viață și pe moarte. Sunt, de altfel, temele acestui splendid volum, adunate sub semnul unei arte exigente, care cere angajament existențial total, fără a garanta nimic. Prin pulsul nu poate fi minimalist, Mariana Codruț dă o carte extraordinară, una dintre cele mai puternice produse de generația sa. Devine evident faptul că ne aflăm în fața unei autoare discrete, dar cu o personalitate frapantă, care poate tulbura toate ierarhiile poeziei din ultimele decenii.” Bogdan Crețu
pulsul e o lentilă care narează,
mă izolez să-i aud povestea mirabilă.
el nu poate fi minimalist, doar vorbește
despre atâtea lucruri majore: iubire,
singurătate, noapte, zi…
la o palmă de coama dealului galata,
soarele strălucește disperat
în falia verticală dintre armatele de nori
– ce negre, ce înspăimîntate se-apropie
una de alta! apoi vîntul răbufnește
și, tranc!, închide ușa aceea.
porumbelul împiedicat în ghetrele albe
țîșnește razant desupra nisipului,
cu inima-n flăcări.
în absența obiectului iubirii
de cînd nu mai văd rîndunele
(în cartierul meu nu mai vin
sau nu mai am eu ochi
la momentul potrivit)
iubesc mult rîndunelele.
întotdeauna iubesc mai tare
în absența obiectului iubirii.
atunci lumina sîngelui tău
– inteligibilă în transparența
pe care i-o împrumut –
devine cupa mult căutată
din care beau și capăt putere.
strategii de supraviețuire
deschid ferestruica bucătăriei.
prin ea țintind orizontul striat,
mă legăn încet pe scaun.
(sătui, prădătorii s-au retras
sub pintenul de piatră.)
în raza lămpilor, copacii
cu plămîni sclipitori vibrează
– îmi cîntă, îmi vorbesc.
ascult. și muzica silabelor
aduce liniște.
