Sandra Cibicenco (n. 22 octombrie 1987, Moldova Nouă, Caraș-Severin) a absolvit Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Secția Filosofie. În 2016 a susținut teza de doctorat Folclorul românesc în opera lui Mircea Eliade, sub coordonarea profesorului Vasile Muscă, în cadrul aceleiași universități. A fost redactor la Editurile Dacia XXI și Eikon. În prezent este redactor și PR al Editurii Școala Ardeleană. Membră a Cenaclului UBB, coordonat de poetul Ion Mureșan. „Salata de cuvinte” (Editura Charmides, 2019) reprezintă debutul în volum al autoarei.
„Recunoști un poet autentic și după faptul că, nemulțumit de sine, el simte nevoia să definească mereu și mereu statutul poeziei. Aceasta e provocarea pe care ne-o (și și-o) lansează Sandra Cibicenco în Salata de cuvinte. Ca să scurtez drumul cititorului spre carte voi spune că titlul nu are nimic a face cu bucătăria, ci cu psihiatria: salata de cuvinte e un concept sinonim cu fuga de idei, mai precis cu neputința de a-ți organiza gândurile și a-ți ordona cuvintele. Acolo unde comunicarea totală e vecină cu comunicarea imposibilă crede poeta că poate fi localizată marea poezie. În descendența lui Rimbaud cu a sa dereglare a simțurilor, Sandra Cibicenco ne propune, între real și delir, între joacă și încrâncenare, între normal și patologic, poezia ca delir indus. Greu pariu! Greu, dar în numele poeziei, autoarea îl câștigă.” Ion Mureșan
Ziua în care am descoperit timpul
în dimineața aceea aveam 10 ani
când am observat pentru prima dată
câteva raze de soare bătând pe covor
bunica pornise Radio Banat
mă hrănise
și se apucase de spălat rufe cu mâna
eu am scormonit în dulap
am scos păpușile și mai multe cârpe
pe care urma să le transform în rochițe și
fustițe și bluzițe
m-am așezat pe jos
în mijlocul camerei de la mijloc
și mi-am înșirat în jurul meu materialele
era 9 dimineața
și așteptam cu nerăbdare să se termine
emisiunea de muzică populară
și atunci am zărit pentru prima dată
razele de soare și umbrele frunzelor
plopului din fața blocului
plopul care depășea etajul nostru
etajul 4
și a fost prima dată când m-am simțit în
Timp
sau într-un confort al Timpului
conștientizând că ziua-i atât de lungă
și-i a mea
pot face atât de multe…
multe rochițe
apoi mă pot juca cu cuburile
apoi mă pot preface că fac mâncare într-o
cutie de margarină
și am așteptat cu nerăbdare curgerea
timpului din acea zi
și dimineața aceea nu o voi uita nicicând
nicicând razele și umbrele
și nicicând plopul mai mare decât blocul
și nicicând radioul care mă trezea
dimineața
Piaf
noaptea aceea de noiembrie
când am ieșit de la Piaf
și cădeau primii fulgi de zăpadă
peste macadam și în păr și în toate
când număram nu foarte mulți ani
și foarte multe beri
noaptea aceea de noiembrie
când am intrat la Piaf
și am dansat ca o destrăbălată
un swing, două swinguri
sigur că ale lui Armstrong și Fitzgerald!
dar și hit the road jack
până am simțit înțepături în partea stângă
și am crezut că splina mi s-a deplasat în
ficat
dar doar mi s-a părut
beciul Piafului răsuna a muzică
a beri ciocnite și a voci subțiri
în noaptea aceea când semioticianul cu care
eram
a recunoscut că vrea să schimbe lumea
și nu numai
până și semnificația ei
însă mai întâi avem de băut
mai multe beri
nu-mi amintesc, vai!, prea multe din
noaptea aceea
doar când am intrat și când am ieșit
și când am conștientizat că n-am citit nimic
pentru cursul de a doua zi
cel de semiologie
ah, ba da,
cum să uit
somnul greu care m-a cuprins
cu capul pe masa din Piaf
apoi somnul de pe canapeaua din Piaf
apoi mâna semioticianului
– care la ora actuală-i heideggerian –
mâna lui care m-a strâns de umăr
și care parcă striga în beciul acela ticsit de
gălăgie:
„vezi, tu, faptul că dormi în crâșmă
nu înseamnă că ești o bețivă,
ci că afli semnificațiile în cele mai abjecte
stări de fapt!”
Cu David Lynch
David Lynch mi-a propus o nouă colaborare:
spune el că putem face maiestuosul și mai
măreț
și poezia mai teatrală.
Așa că îmi pun saboți de lemn,
fundă neagră să-mi acopere cearcănele,
aduc și ursitoare,
aduc și frânghii
și ne suim pe dealurile albe
– nu renegăm regia,
doar ideologia –
(Foto credit Sandra Cibicenco: https://www.clujulcultural.ro/debut-in-poezie-la-cluj-salata-de-cuvinte-de-sandra-cibicenco/)
