Ștefania Mihalache (născută în 1978, la Brașov) este absolventă a Facultății de Litere din Brașov, secția Română-Engleză. A debutat literar cu poezie în revista studențească Erata. A continuat să publice poezie în reviste literare și de cultură ca: Interval, Paralela 45, Vatra. A colaborat cu proză, eseuri și cronică literară în Observator cultural, Dilemateca, Noua Literatură, Tiuk!, Pana mea, Cuvântul, TimeOut București.
A debutat cu proză în cadrul volumului colectiv Junii 03, Antologia tinerilor scriitori brașoveni, editat cu sprijinul revistei Interval (2003). Debutul individual l-a reprezentat romanul Est-falia, apărut la Editura Paralela 45 (2004). Romanul a fost nominalizat la Marile Premii Prometheus, ediția a IV-a, categoria Opera Prima. În 2010 a publicat romanul Poemele secretarei, la Editura Cartea Românească.
A participat la diferite festivaluri și evenimente literare europene: Scritture Giovanni (Mantova, Italia), Hay Festival of Literature & Arts (Marea Britanie), Salonul de Carte de la Torino (Italia). În 2012 a obținut titlul de doctor în filologie al Facultății de Litere, Universitatea București, cu o teză despre tema copilăriei în proza românească de după 1989.
Poemele de mai jos sunt preluate din volumul Cronica Akasha, apărut în 2021 la Editura Nemira, colecția Vorpal, care este coordonată de scriitoarea Svetlana Cârstean. Poți comanda cartea de aici: https://bit.ly/3pIe4jG
Greul
Și greul abia cum începe
pentru că o să te iubești
mai mult și mai mult,
până când ai să cazi rupt de oboseală,
de frumusețe și de tinerețe,
și te vor biciui
să te ridici și să te iubești iar,
cu iubirea pe care-o ai pusă deoparte
pentru sinistrați, refugiați, oameni cu boli terminale,
cărora le spui o să fie bine, știu oameni care au învins asta.
Mâine nu, dar poimâine este posibil
Mâine nu, dar poimâine este posibil să vin.
Mâine nu, dar poimâine sigur am să vin,
spunea omul cu mere,
omul care stătea mereu în beci,
printre mere,
și aștepta copii să vină să-i ceară.
Avea un măr pentru fiecare copil.
Avea mai multe mere pentru fiecare copil.
O ghirlandă de mere se face de aici
și până unde trebuie să te duci
nu mâine, dar poate poimâine.
O ghirlandă de mere,
de care stau agățați copii
ca ornamentele de Crăciun.
Să dai viață motoarelor
Câteodată ceva din aer,
un reziduu opalescent
de respirație neutilizată
se strecoară
între cearșaful îngălbenit de urină
și aleza curată,
și-ți suflă în mușchi
un fior de încordare,
un fior de mișcare
așa încât atunci
poți să pui
piciorul acela
peste bara de protecție de la pat
și să te duci
direct la fabrica de radiatoare
să dai viață
tuturor motoarelor din țară.
