Tristan Tzara (pseudonimul lui Samuel Rosenstock)s-a născut în Moinești pe 16 aprilie 1896 și a murit la Paris pe 23 decembrie 1963. S-a format în cercurile literare post-simboliste de la începutul deceniului al doilea al secolului XX, alături de prieteni precum Ion Vinea sau Marcel Iancu.

Împreună cu aceștia a și editat revista Simbolul, din care au apărut doar patru numere în 1912. Au urmat Noua revistă română (1913) și Chemarea (1915), publicație scoasă împreună cu Ion Vinea.

Versurile de tinerețe ale lui Tristan Tzara au fost adunate în 1934, cu acordul autorului, de Sașa Pană în volumul Primele poeme. Tzara a refuzat însă să vadă o ruptură între această etapă a scrisului său și fronda dadaistă a manifestărilor de la Zurich, din februarie 1916.

Trista Tzara ajunsese în Elveția în toamna lui 1915 și se alăturase unui grup de tineri intelectuali care au pus la cale evenimentele de la Cabaret Voltaire. În acest fel s-a născut mișcarea Dada, care, potrivit lui R. Huelsenbeck „nu ar fi devenit niciodată ceea ce a devenit fără eforturile de popularizare și diplomația lui Tristan Tzara”.

În 1919 s-a mutat la Paris, încercând să popularizeze mișcarea Dada în Orașul Luminilor. S-a angajat în activități „tumultuoase”, alături de Andre Breton, Philippe Soupault și Louis Aragon. Cele mai cunoscute texte dadaiste ale lui Tzara sunt Prima aventură cerească a domnului Antipyrine (1916), Douăzeci și cinci de poeme (1918), precum și celebrele Șapte manifeste Dada (1924).

Tristan Tzara (poza de aici)

În 1924 a întâlnit-o pe artista modernistă suedeză Greta Knutson, cu care se va căsători anul următor și cu care va avea un fiu, Cristophe, născut pe 15 martie 1927. Familia va locui în Montmartre, într-o casă construită din banii familiei Gretei. Tristan și Greta se vor despărți în 1937, separarea fiind oficializată abia pe 25 octombrie 1942.

În timpul celui de-al doilea război mondial a intrat în Rezistența Franceză, iar în 1947 va adera la Partidul Comunist Francez. Demisionează însă din partid în 1956, ca protest împotriva reprimării de către Uniunea Sovietică a revoltelor din Ungaria.

Este înmormântat în Cimetiere de Montparnasse. În Moinești există o statuie a lui Tristan Tzara, a cărei inaugurare a fost făcută de criticul și istoricul literar Alexandru Piru.

Datele biobibliografice au fost preluate de pe Wikipedia și din volumul Avangarda românească, editat de Academia Română și apărut în 2015 la Fundația Națională pentru Știință și Artă. Textul de mai jos face parte, de asemenea, din această carte.

Cântă, cântă mai departe

Cântă cântă mai departe – numai zidul ne desparte
Și-i mai bine, – nu se-aud greșelile
Eu o să te acompaniez în suflet cu violoncelul
Și o să sting luminile pentru că îmi place întunericul

Vecina mea e blondă și e
Îmbrăcată într-o rochie cenușie
Vecina mea, nu fi rea – hai să cântăm o sonată:
(Am făcut o poezie fiindcă nu pot pune în cuvinte melodie.)

„O, te-ai dus, te-ai dus frumoaso într-o iarnă după masă
„Un buchet de flori uscate de mireasă e iubirea noastră de-altădată
„Azi am întâlnit pe strada unde locuiesc o fată
„Vânzătoare într-o prăvălie mare sau croitoreasă

„I-am spus că mi-e dragă și-a venit cu mine-acasă
„I-am spus că e frumoasă, că-mi sunt înroșiți de lacrimi ochii
„Sunt sărac dar o să-i cumpăr stofă scumpă pentru rochie
„Și i-am povestit, iubito, cum în iarna ceea după-masă…”

Cititorul e rugat aici să facă o pauză
Și să se gândească asupra celor ce a citit
Pentru că vecina mea s-a plictisit – fără cauză
Și se duce să mănânce ceva dulce și să se culce

Foto featured credit: https://www.rfi.ro/cultura-94432-accent-pe-istorie-tristan-tzara-trist-tara-arta

Doneaza prin patreon Wide
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment