Radu Țuculescu revine în forță cu Femeia de marțipan (Editura Polirom, 2020), un roman în care cotidianul este prins în mrejele basmului, fapticul conferă suport oniric aventurii, iar elementul geografic imprimă cărții culoare locală și un pitoresc fantast.

Un regal de mister și aventură generează acest periplu prin spații culturale, unde apar și dispar ființe, pe când legendele, castelele sau piețele publice par înconjurate, în permanență, de un aer atemporal și enigmatic. Totodată, au loc întâmplări derulate alert, în timpul zilei sau al nopții, care, contopite, parcă, la un moment dat, întrețin, în mod ireal, imaginea realismului clarobscur al lui Caravaggio, proiectată într-o atmosferă ușor desprinsă din Chirico.  Cu toate acestea, în lumea descrisă mai sus, din care nu lipsește și încercarea labirintului (M. Eliade), în spirit borgesian, întâlnim și destule elemente absurde și grotești, din contopirea cărora, așa cum afirma și teoreticianul Wolfgang Kayser, nu lipsește tragicul.

Romanul poate fi citit prin lentila dublă a unei inițieri, deopotrivă, picarești și simbolice. Avem de-a face, într-o primă instanță, cu o dimensiune a unui pragmatism scenic, prin intermediul căruia Martin Breda, eroul principal al cărții, ilustează, în modul cel mai elocvent cu putință, prin faptele, gesturile, vorbele sau legăturile cu ceilalți, un fel de histrionism societal. Întregul parcurs existențial al acestuia este urmărit, îndeaproape, de întâmplări care subliniază răsturnări de situație sau perspective, aflate undeva la interferența butaforică dintre filonul picaresc și un quiproquo al situațiilor. De pildă, după absolvirea liceului, Martin este hotărât să devină un important detectiv-criminalist. Cu toate acestea, aventura de formare a viitorului detectiv parcurge câteva episoade care vizează atât caracterul, cât și derularea unor situații teatrale, menite a evidenția atmosfera sincretică, dar și senzația de festivism euforic, dionisiac, pe alocuri, manifestat prin atașamentul personajului, nedisimulat, pentru aventură și apropierea de celălalt. De pildă, dintre meseriile pe care le practică, cele mai multe fiind de muncitor necalificat, Martin obține un post de supraveghetor la o toaletă publică, în care va avea loc o paradă a modei, organizată cu fast și culoare, într-o atmosferă glamour, în măsură să transfigureze spațiul neconvențional, dar și să confere o dimensiune insolită absurdului. Toată această desfășurare funambulescă a evenimentului, care decupată din contextul narativ poate fi citită aproape ca o piesă de teatru, demonstrează că actul artistic poate fi încadrat în ritmul ,,civilizației spectacolului” (Mario Vargas Llosa).

Oamenii care intră și ies din toaletă reprezintă, pentru personaj, tot atâtea prilejuri de a interacționa și de a cunoaște câteva profiluri ale tipologiei umane, complexe, pestrițe, cum ar fi bătrâna care vinde flori, Puiu Pașca sau jurnalistul Vio Dedu, care se perindă între scena lumii de afară, mult mai stridentă și mai relativă, și scena lumii din interiorul toaletei, care infățișează imaginea degringoladei mundane.

O a doua perspectivă a lecturii propune dimensiunea aventurii încărcate de semnificații simbolice. Acestea aparțin unor medii sociale care alcătuiesc o geografie atât a locurilor, cât și a misterului, atât a carnavalescului, cât și a structurii labirintice a unui Occident care încă păstrează, în genetica sa culturală, aspecte ale disimulării și ale histrionismului, traduse prin practica mascării, care poate ascunde, dincolo de aspectul festiv sau artifical, o teamă a pierderii identitare într-o societate tot mai viciată sau coruptă.

Călătorim, împreună cu Martin, dar și cu misterioasa Maraia, prin câteva capitale europene, Viena, Praga, Amesterdam, apoi vizităm malurile europene, bogate în povești, tradiții, vinuri de tot soiul sau prezențe enigmatice, desprinse parcă din galeria de personaje ale fraților Grimm. Ajungem, apoi, cu vaporul pe Rin până la Basel, centrul aventurii de cunoaștere și inițiere. Oarecum, această călătorie leagă sau face trecerea de la aventura descoperirii unor medii cultural-geografice la cea a poveștilor care mențin, consolidează resorturile fictive ale lumii.

            Maraia pare mai mult o ființă simbolică, însoțită de o aură onirică, încărcată parcă de energii inefabile care îi conferă, atât prezenței, cât și gesturilor acesteia, ceva din consistența lacrimilor, a căror structură este studiată de fată la universitate. Până la urmă,  naratorul afirmă că lacrimile ,,au o structură unică, în funcție și de factorul declanșator. Amprenta lacrimii fiecărui om este unică și personalizată”. Simbolistica lacrimii permite, atât  pentru ea, dar și pentru relația prin care vor trece cei doi, o nouă trecere, de la o tatonare fragilă a perspectivelor de apropiere afectivă până la relația de iubire, bazată pe certitudine și maturitate profesională și umană.

Prin intermediul naturii sale detectiviste, lipsite de convenționalism sau de blazare, Martin va porni pe urmele unui criminal, un fel de Hannibal Lecter elvețian care, sub protecția unei activități de acoperire, cea de animator de spectacole pentru copii, ucide femei, iar, lângă corpul acestora lasă păpuși din marțipan, reprezentări grotești ale unei mătuși care l-a abuzat în copilărie. Până la urmă, marțipanul devine un simbol al realității de suprafață, excesiv cosmetizată, în care predomină, uneori, într-o frenezie strălucitoare, olfactivul lipsit, însă, de adevăratul gust și superficialul. Pe când, în interiorul acestei realități se ascunde o întreagă recuzită a fricii, a fragilității fizice și morale sau a debusolării traumatice.

Romanul acesta care, iată, anunță și o continuare la fel de antrenantă, dezvăluie, până la urmă, o dimensiune a unor personaje sau locuri, în care coexistă sensibilitatea și misterul, aventura și poeticul.

Patreon - O mie de semne
Author

Date: Savu Popa (1991) Ocupația: Profesor de Limba şi literatura română, student doctorand în cadrul : Școlii Doctorale de Litere, Științe, Umaniste și Aplicate a Universității de Medicină, Farmacie și Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș) Activitate literară a. Activitate literară Debutat cu poezie, în anul 2004, în revista Euphorion, din Sibiu. Debutul în volum, s-a produs în anul 2017, cu volumul Ipostaze, Editura Paralela 45, din Piteşti, iar în 2018 publică al doilea volum de versuri, la editura Cartea Românească, intitulat Noaptea mea de insomnie. Apariții în revistele: România literară, Banchetul, Ateneu, Familia, Tribuna, Sintagme literare, Actualitatea literară, Discobolul, Noise Poetry, Literomania, Liternautica, O mie de semne, Opt motive, Bucovina Literară, Literadura, Euphorion, Cervantes, Prăvălia culturală, Algoritm literar.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.