W. S. Merwin s-a stins ieri la venerabila vârstă de 91 de ani. Născut pe 30 septembrie 1927, în New York, a scris de-a lungul lungii sale existențe peste 50 de cărți de poezie și proză. Este dublu laureat, în 1971 și în 2009, al prestigiosului premiu Pulitzer pentru Poezie.

Printre numeroasele sale distincții se numără National Book Award, pe care l-a primit în 2005, și United States Poet Laureate, adjudecat în 2010.

Este cunoscut ca fiind unul dintre poeții canonici care au scris despre războiul din Vietnam, printre aceștia aflându-se nume precum Robert Bly, Adrienne Rich, Denise Levertov, Robert Lowell, Allen Ginsberg sau Yusef Komunyakaa.

Din ce știu, pe repede înainte, câteva (prea puține) poeme ale lui W.S. Merwin au fost incluse în două antologii, „Poezie americană modernă și contemporană” (Editura Dacia, 1986, traducere de Mircea Ivănescu) și „Antologia poeziei americane” (Editura Univers, 1979, traducere de Ion Caraion).

Din aceste volume am preluat și textele de mai jos, cu promisiunea că voi reveni, la un moment dat, cu o biografie mai detaliată.

Later edit: mai există (am aflat de pe wall-ul lui Ciprian Măceșaru) o carte cu poeme de W. S. Merwin, „Poemele deceniului șapte”, apărută la Editura Univers, în colecția Poesis (traducere de Constantin Abăluță și Ștefan Stoenescu). Mărturisesc că pe asta am ratat-o, dar voi remedia situația cât de curând.

ASIATICI MURIND

Când pădurile au fost distruse întunecimea lor rămâne
Cenușa marele călător îi urmează pe stăpânitori
Pentru totdeauna
Nici unul dintre locurile unde au să ajungă nu este real
Nu pentru multă vreme
Peste curgerea apelor
Ca rațele în vremea rațelor sălbatice
Fantomele satelor își lasă urma pe cer
Și fac un nou amurg

Ploaia cade peste ochii deschiși ai morților
Iarăși și iarăși cu sunetele ei fără sens
Când luna-i găsește au culoarea oricăror alte lucruri

Nopțile pier ca cicatricile însă nimic nu se vindecă
Morții se șterg ca și vânătăile
Sângele dispare în fermele otrăvite. Suferința orizontul
Rămâne
Deasupra anotimpurilor se leagănă
Sunt clopote de hârtie
Chemând înspre nimic viu

Stăpânitorii merg pretutindeni sub Moarte steaua lor
Ca niște coloane de fum înaintează în umbre
Ca niște flăcări subțiri fără lumină
Ei fără niciun trecut
Și focul singurul lor viitor

(traducere de Mircea Ivănescu)

PENTRU ANIVERSAREA MORȚII MELE

În fiecare an fără să știu am trecut pe lângă ziua
Când ultimele focuri îmi vor mai face semn
Și tăcerea va porni
Călător neobosit
Ca raza unei stele fără lumină

Și atunci eu nu mă voi
Mai găsi în viață ca într-o haină străină
Surprins pe pământ
Și de iubirea unei singure femei
Și de nerușinarea bărbaților
Ca astăzi scriind după trei zile de ploaie
Ascultând pitulicea cântând și căderea cum încetează
Și înclinându-mă nici nu știu cui

(traducere de Mircea Ivănescu)

BLOC FĂRĂ LIFT

Inspectorul treptelor e pe trepte
O, Doamne, și eu credeam că e duminică,
Înaintează ca o mătură și treptele acelea
Coborând ca să-l întâmpine, foarte bine
O să-mi arate de ce anume
De data aceasta trebuie să-mi fie rușine
De păianjenii de pe chip, de fluierele
Din dulapuri,
De-ntunericul din pantofi ieșind
Spre apa adâncă
NU
Cerul e la el acasă-n aceste ferestre, și hărțile
Din  proprie inițiativă pe-acești pereți,
Și scrisoarea ta mi-i o-ndestulătoare mângâiere
Pentru oriunde, cum zace desfăcută
Pe masă, iubirea
Mea
Nu voi închide nimic
Lasă-l să vină făcându-și vânt
Cu calendarul, să devină
La ușă inspectorul ușilor și s-o găsească
Pe-a mea deschisă,
Inspector al mâinilor –
Numele lui
Nu-mi va spune nimic, întrebările lui nu-s
Ale lui, dar fie ca răspunsurile mele
Să fie ale mele.

(traducere de Ion Caraion)

Foto credit W. S. Merwin: https://www.newyorker.com/magazine/2017/09/18/the-ascetic-insight-of-w-s-merwin

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment