WELDON KEES s-a născut pe 24 februarie 1914 în Beatrice, Nebraska. După absolvirea liceului, în 1931, a refuzat să intre în afacerea familiei și a optat pentru o carieră de romancier. În consecință, s-a înscris la University of Missouri, care avea inclus un program de scriere creativă. S-a transferat apoi la University of Nebraska, unde l-a avut mentor pe Lowery C. Wimberley.

La momentul absolvirii, în 1935, avea deja publicate câteva povestiri în reviste literare precum Horizon sau Rocky Mountain Review. În timp ce muncea pentru Federal Writers` Project în Lincoln, Nebraska, i-au fost refuzate mai multe povestiri și s-a decis să scrie poezie.

În 1937 s-a mutat în Denver pentru a obține o diplomă în library science la University of Denver, în program fiind inclusă o slujbă la Denver Public Library. Ulterior a devenit director la Bibliographical Center of Research for the Rocky Mountain Region. În același an s-a căsătorit cu Ann  Swan.

Fiind pacifist, în timpul războiului s-a mutat în New York, unde credea că psihiatrii de la Selective Service erau ceva mai dispuși să-l declare inapt pentru serviciul militar. În acest răstimp a cunoscut mai multe figuri literare ale epocii, printre ele numărându-se William Carlos Williams, Saul Bellow și Allen Tate.

Prima lui carte de poeme, The Las Man, a apărut în 1943 la Colt Press, San Francisco, și l-a făcut rapid cunoscut. Poeziile lui au început să apară în mod regulat în The New Yorker. În 1947 i-a apărut cel de-al doilea volum de poezie, The Fall of Magicians. Între timp s-a apucat și de pictură, lucrările lui expresionist-abstracte apropiindu-l de artiști precum Willem de Kooning sau Robert Motherwell.

La începutul anilor 50 Kees împreună cu soția lui au închiriat un apartament în apropiere de Point Richmond, California. S-a angajat la Langley Porter Psychiatric Clinic la University of California, San Francisco, unde a lucrat împreună cu antropologistul Gregory Bateson la câteva filme pentru un studiu al comunicării nonverbale. A continuat, de asemenea, să picteze și să scrie poezie.

Din 1951 până în 1954 și-a făcut noi cunoștințe în grupul San Francisco Renaissance, printre aceștia numărându-se Kenneth Rexroth și fondatorul City Lights Bookstore, Lawrence Ferlinghetti. În 1954  s-a separat de soția sa, al cărei alcoolism a dus la un episod psihotic în timp ce se uita la televizor la celebrele audieri ale lui McCarthy. După ce a internat-o, Kees a divorțat. În aceeași perioadă i-a apărut ultima carte, Poems, 1947-1954 (San Francisco, Adrian Wilson, 1954).

În 1955 nu a mai găsit aceeași susținere pentru proiectele sale artistice. În luna iulie și-a petrecut timpul alături de Virginia Patterson, pe care a cunoscut-o la Langley Porter. La fel ca toate relațiile pe care le-a avut după divorț, și aceasta s-a sfârșit subit. Kees lua deja calmante de doi ani, iar acest lucru i-a intensificat episoadele depresive.

Tot la începutul lui iulie 1955 și-a vizitat părinții în Santa Barbara, California, și a luat masa cu mai mulți prieteni, cărora le-a mărturisit că a vrut să se arunce de pe Golden Gate Bridge. Le-a spus acestora, de asemenea, că ar vrea să plece în Mexic, o țară care îl fascina. În seara zilei de 17 iulie 1955 s-a întors acasă, în Marina District.

Ce a făcut în ziua următoare a rămas un mister. A primit un telefon de la Michael Grieg, care i-a vorbit despre un posibil job. De asemenea, Kees i-a telefonat unui prietene, Janet Richards. Pe 19 iulie 1955 mașina lui Kees a fost găsită abandonată în Marin County, în apropiere de Golden Gate Bridge. Trupul lui Weldon Kees nu a fost găsit.

Poezie americana moderna si contemporana
Poezie americana moderna si contemporana

Notele biografice au fost preluate de aici, iar textul de mai jos din volumul „Poezie americană modernă și contemporană”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986, traducere de Mircea Ivănescu.

Aspecte ale lui Robinson

Robinson jucând cărți la Algonquin; o subțire
Albastră lumină coboară iarăși dincolo de obloane.
Oameni cenușii în haine de ploaie sînt fantasme spulberate pe la ușă.
Taxiurile brăzdează bulevardul cu galben, portocaliu și roșu.
E gara Grand Central, dle Robinson.

Robinson pe un acoperiș terasă la Heights; bărcile
Se jeluie precum sufletele pierdute. Apa e ardezie, departe jos.
Prin clinchetul cuburilor de gheață în pahar, un osteopat,
În haine de golf, descrie un voiaj turistic.
– De aici s-a aruncat bătrânul Gibbons, Robinson.

Robinson plimbându-se prin parc, admirând elefantul.
Robinson cumpărând ziarul Tribune, Robinson cumpărând Times. Robinson
Spunând, „Alo. Da, Robinson e. Duminică
La cinci? Sigur că da. Foarte bine. Și dumneata?”
Robinson singur la Longchamps, privind zidul.

Robinson înspăimântat, beat, suspinând. Robinson
În pat cu o doamnă Morse. Robinson acasă;
Decizii; Toynbee sau luminal? Pe unde soarele
Strălucește, Robinson în costum de baie înflorat, cu ochii
Spre valuri. Când se termină noaptea Robinson în baruri în East Side.

Robinson în jachetă în desen scoțian, pantofii de piele fină,
Cravată în dungi, cămașă cu gulerul răsfrânt
Ceasul cu rubine, tăcut, care se învârte singur, și ser-
Vieta, pardesiul închis, haine primăvăratece, toate ascunzându-i
Inima tristă și obișnuită, uscată ca o frunză iarna.

Photo credit: http://www.dazeddigital.com/artsandculture/article/20246/1/weldon-kees-mysterious-verses

Doneaza prin patreon Wide
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment