În cei nouă ani de existență, Casa de Editură Max Blecher a reușit o performanță demnă cu adevărat de invidiat: a reușit să polarizeze în jurul ei cele mai importante nume de autori de poezie din România (și nu numai, fiindcă aici au apărut de-a lungul timpului atât traduceri din poeți clasici, cât și din autori străini contemporani).

N-am să înșir lunga listă de nume de scriitori, debutanți sau nu, publicați de Casa de Editură Max Blecher, care au luat premii importante sau despre care au scris critici literari de primă mână. Nu este cazul aici și cred că, în general, cei care au fost aproape de fenomenul literar numit poezie cred că știu la ce mă refer.

Este cu atât mai onorant pentru mine să mă aflu – cred că pot spune începând de astăzi – printre poeții publicați de Casa de Editură Max Blecher. Am parcurs un drum lung până aici. Îi spuneam lui Claudiu Komartin deunăzi că timp de douăzeci de ani m-am străduit să mă conving că nu am talent literar, iar în următorii cincisprezece am încercat să-i conving pe ceilalți că am, totuși, o fărâmă de talent.

Cred că, odată cu apariția volumului „Ziua în care a murit John Lennon”, am reușit lucrul ăsta. Mă consider foarte norocos că s-a întâmplat și, de ce să nu recunosc, bucuros că eforturile mele din ultimii ani s-au materializat astfel. Nu vreau ca acest mesaj să sune a laudă de sine, fiindcă nu e cazul. Vreau doar să mă bucur.

Mă gândesc, în mod straniu cumva, la cei care nu mai sunt, la câțiva prieteni, la câteva rude și îndeosebi la tatăl meu – care ar fi fost fericit să vadă că băiatul lui, cândva copilul atât de timid, de retras și de „toată ziua cu nasu-n cărți”, a reușit să publice o carte la una dintre cele mai bune edituri specializate pe poezie din România. Sunt sigur că s-ar fi lăsat, ca de atâtea ori când ei erau pe-aici, cu o băută prelungită. Din păcate, n-a fost să fie.

Mulțumesc Claudiu Komartin pentru îndelungata susținere. Mulțumesc Ana Toma pentru tact și pentru înțelegerea de care ai dat dovadă când am mai întârziat cu câte ceva. Mulțumesc Sandra Segal pentru coperta care, sunt sigur, va face volumul recognoscibil oriunde.

Foto credit John Lennon: http://www.johnlennon.com/

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.