Frédéric Vitoux, „Viața lui Céline”, Editura Cartier, 2025, 784 de pagini, broșată, colecția Cartier Istoric, traducere din limba franceză de Cristian Fulaș.
Puteți comanda cartea de aici: https://tinyurl.com/y7wyrbd9
„A scrie viața lui Céline înseamnă a fi obligați neîncetat să ne sprijinim pe el – cum să-i scăpăm, cum să neglijăm această parte esențială, mereu prezentă în ceea ce vede, ceea ce trăiește, ceea ce scrie, ceea ce observă, în ceea ce-l face să sufere? – dar înseamnă, la fel de bine, a transforma acest sprijin într-o forță care să-i respingă opera, să o îndepărteze pentru că evident e doar o minciună, pentru că orice operă, oricare ar fi ea, fie și cea mai frumoasă și în măsura în care e cea mai frumoasă, e doar un travaliu de transpunere, de iluzii delicate care în cazul lui Céline sunt tăiate în materia convulsivă a propriei vieți.” (Frédéric Vitoux)
Frédéric VITOUX (n. 1944, la Vitry-aux-Loiret), scriitor și critic literar francez, autor de biografii romanțate, membru al Academiei Franceze (din 2001). Și-a fæcut studiile secundare la Școala Massillon, apoi la Liceul Charlemagne din Paris. Își ia licența, iar apoi și titlul de doctor în litere la Sorbona (1972), cu o tezæ despre Louis-Ferdinand Céline. Din 1966, publicæ eseuri și articole despre filme și cærți, iar în 1973 debuteazæ ca romancier cu Cartes postales; în același an publicæ Louis-Ferdinand Céline, misère et parole – ambele volume, la Gallimard. Din 1978, face parte din echipa redacționalæ de la „Nouvel Observateur”, unde susține rubrica de criticæ literaræ și de film. Este consilier editorial la Stock, apoi consilier la Calmann-Lévy, post în care ræmâne pânæ la începutul anilor 1990.
Scriitor fecund, publicæ romane, studii literare și biografii, fiind încununat cu numeroase premii, printre care: Prix Maillé-Latour-Landry al Academiei Franceze pentru Les cercles de l’orage (1976); Prix Biguet al Academiei Franceze pentru Céline (1979); Prix Henri-Dumarest al Academiei Franceze pentru La Nartelle (1985); Prix Goncourt pentru La vie de Céline (1988); Prix de la critique al Academiei Franceze pentru La vie de Céline (1988); Grand Prix du roman al Academiei Franceze pentru La Comédie de Terracina (1994).
Cavaler (2004), apoi ofițer (2013) al Legiunii de Onoare.
Cristian FULAȘ (n. 1978) a absolvit Facultatea de Litere din Baia Mare şi a făcut studii aprofundate de teoria literaturii la Universitatea din Bucureşti. A debutat în 2015 cu Fâşii de ruşine (Gestalt Books; Premiul Observator cultural pentru debut, Premiul Colocviilor „Liviu Rebreanu”, Premiul revistei Accente). Tot în 2015 a publicat Jurnal de debutant (Tracus Arte), iar în 2016 După plâns (Casa de Editură Max Blecher & Gestalt Books). A tradus aproximativ cincizeci de volume din engleză, italiană şi franceză, printre care: Visul lui Machiavelli (Christophe Bataille), Busola (Mathias Énard), Mituri clasice (Jenny March), Igitur. O aruncare de zaruri (Stéphane Mallarmé), fiind distins în 2023 de Academia Franceză cu premiul „Prix du Rayonnement de la langue et de la littérature françaises” pentru servicii remarcabile aduse limbii şi literaturii franceze. Din 2019 lucrează la o nouă traducere după romanul În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust. De acelaşi autor, la Editura Polirom au mai apărut volumul de proză scurtă Cei frumoşi şi cei buni (2017), romanele Fâşii de ruşine (2018), După plâns (2019) şi Ioşca (2021, 2022; desemnat romanul anului în cadrul Premiilor RSS Reloaded şi cartea de proză a anului 2021 de omiedesemne.ro şi agentiadecarte.ro, Premiul pentru Proză al revistei Ateneu, nominalizare la Premiul Naţional pentru Proză al Ziarului de Iaşi, Premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte a anului 2021 în cadrul FILIT, Premiul Observator cultural, secţiunea Proză; traducere franceză la editura La Peuplade), precum şi biografia romanţată Celan. Am trăit, da (2022). În 2018 a publicat Povestea lui Dosoftei la Editura Muzeelor Literare Iaşi, în cadrul unui proiect FILIT.
