Azi citim două poeme de Giorgia Harasim. Textele sunt barometre ale relațiilor domestice, au tonuri acute și instrumente cu care apasă fără ezitări exact punctele nevralgice. Încă este nevoie de curaj și de asumare să vorbim despre familie, chiar dacă poezia contemporană a făcut un loc generos temei. Aplombul și determinarea sunt trăsături marcante în textele de față – adevărate alonje atât către un public de slam cât și către cititorul de acasă.
Ce ne spune despre ea: „Îmi este dificil să pun cap la cap un paragraf despre relația mea cu scrisul. Este și nu este o parte importantă din viața mea. Nu urmez un fir logic – scriu sporadic, dar cu intensitate. Scriu de când mă știu. (…) Am obținut premii și publicat proză scurtă în cadrul Cenaclului Pavel Dan din Timișoara. Recent am descoperit Spoken Word Poetry și am reprezentat Timișoara la Campionatul Național de Slam Poetry de la Sibiu, 2024. Una dintre cele mai intense experiențe, pentru care sunt recunoscătoare Comunei 30: mi-am citit poeziile la deschiderea Festivalului Internațional de Poezie „Ion Monoran” Timișoara, 2025”.
Duminica
la noi în familie nu se vorbește
despre ce doare, ce e grav și ce apasă
nu se vorbește cu gura plină
de reproșuri
la masa de Duminică
e roșu-n calendar
fiecare lingură de supă îți sugrumă limba –
tot ce ai vrut să strigi alunecă
pe traheea accidentată săptămânal
așa sunt mesele
Duminica – mari, fără luciu și
ocupă prea mult spațiu în noi
de când fac umbră mesei și tocesc cuțite
tăind zelos și fără rost
din mine
mănânc încet și cu capul plecat
ciugulesc
de ici, de colo –
ciugulesc din toți
martorul sunt eu
eu sunt martorul Duminicii
încercuite-n calendarul cu miros de
cândva-a-fost-frumos
să stăm ca surzii așezați cu coatele pe masă
vorbește un adult, nu vorbi peste mine, cine ți-a zis să vorbești?
la noi în familie nu se vorbește
nu se pune punctul pe i
nu se acceptă greșeala altuia
doar
a fiecăruia în parte –
sfânta sare din bucate.
nu se bagă nimeni în treaba celuilalt
și dacă, și dacă, și dacă se bagă
vorbe grele cu glazură de fă ce vrei, dar să nu te aud
sunt împărțite ca peștele-n deșert
la noi în familie nu se vorbește
dar farfuria-i plină ochi
diversificăm meniul
ne ținem de ordinea firească a lumii:
small talk asezonat cu boala vecinei și
promisiuni parlamentare date la Antena
meniul familial include:
nu-mi zici tu ce să fac în casa mea!
să ajung eu să depind de cineva?!
auzi, tu altă treabă n-ai?
gata, hai, că deja întreci măsura!
te-a-întrebat-cineva-ceva?
la noi în familie desertul se mestecă
de unul singur
cu un singur dinte stricat
fiecare în supărarea lui
până se leagă budinca
se trântesc uși
se gesticulează cu ochii
se suspină la foc mic
se părăsește dramatic incinta
fiecare coboară scările cu
e vina ta
de mână
la noi în familie totul e frumos
duminică
revenim mereu și
mereu revenim mai grei
resturile de la masă sunt împachetate
de noi
atent sigilate
în noi
cu termen de expirare
duminica viitoare
___________________________________________________
minimalist
anarhist în fața butoaielor
cu varză și bătături murate
din beciul cu tavan pistruiat
la o palmă distanță de viitor
lampa bâzâie din `90
legacy
minimalist punem pansament
peste conștiință
vârâm bunătatea în cutii antifurt
în vitrina prăfuită
lângă bibeloul ciobit
primit la nuntă
ultima celulă nervoasă de viață
tremură de plăcere
legacy
minimalist suferim pe silent
când pierdem dezvoltăm
o bătaie de inimă în plus
pe factura de căldură
a corpului străin
legacy
minimalist am sădit uitare
în picioare călcate
toate florile de nu-mă-uita
strigă
toți m-au uitat
și i-am uitat pe toți
