Pe lângă donațiile făcute de oameni care iubesc literatura și exprimarea liberă, mai există un tip de generozitate deloc de ignorat: cărțile primite de la edituri. Se cuvine să le mulțumim tuturor, fiindcă, nu-i așa, cum spune un poet foarte drag nouă – l-am numit aici pe Dan Coman – „efortul făcut în numele frumuseții va fi fără sfârșit”.
Îmi pare rău în fiecare zi că nu pot să citesc mai mult. Recunosc că nu mai pot ține pasul cu donațiile de carte care vin pe adresa redacției, însă măcar atâta lucru pot face deocamdată, anume să vorbesc despre aceste cărți, să le pun în vitrină într-un loc privilegiat, să vi le înfățișez zi de zi, să vă arăt că sunt frumoase și vii și că își așteaptă nerăbdătoare cititorii.
Prietenii de la Editura Tracus Arte ne-au trimis ieri un pachet cu cele mai recente apariții editoriale. Sunt cărți noi, care miros a tipografie, combinația aceea de hârtie și cerneală tipografică pe care o știți și care, pentru cei care iubesc cărțile, este cel mai îmbătător odorizant din lume.
Pe Nicu Alifantis îl știu, cred, de vreo 40 de ani, nu personal, firește (aș vrea eu), ci doar prin intermediul muzicii sale (Piața Romană nr. 9 este un disc pe care l-am tocit cândva, de atâtea ori l-am ascultat). Am avut ocazia, când eram jurnalist, să fac un interviu cu domnia sa, însă din păcate a fost doar un schimb de e-mail-uri. I-am trimis întrebările, mi-a dat răspunsurile, ne-am spus câteva amabilități și cam asta a fost.
De data asta am ocazia să țin în mână și o carte de versuri scrisă de Nicu Alifantis. Trebuie să mărturisesc că este o premieră. Așadar, de la Editura Tracus Arte, volumul Între ieri și mâine (poezele, gânduri, licurici), apărut în 2020, cu un supliment de „șapte desenele de Horațiu Mălăele”.
O altă carte de versuri pe care mi-o doream foarte mult este cea a lui Mihai Ignat, Forme de apus, Editura Tracus Arte, 2020, volum care se lansează astăzi, de la ora 18.00, live pe pagina de Facebook @LitereBrasov, eveniment la care participă Rodica Ilie, Caius Dobrescu și Alexandru Matei.
Am avut surpriza foarte plăcută de a găsi în pachetul cu cărți și cel mai recent volum semnat de Livius Ciocârlie, Cartea cu fleacuri, Editura Tracus Arte, 2020, despre care pe coperta a IV-a se spun e cam așa: „Cartea cu fleacuri e poate cel mai atipic volum al scriitorului, o mărturie asupra existenței cotidiene în care tonul ludic, degajat al unor notații e repede temperat de reprize în cel mai pur stil cioranian, cinic și amar.”
Probabil că aceste „pastile amare” scrise de Livius Ciocârlie sunt cele mai dulci mostre de literatură diaristică din prezent, de aceea vă recomand această carte, vorba unei reclame, „cu multă căldură”.
Această ușă nu este ieșire este o foarte frumoasă antologie de poezie în care sunt incluși 17 poeți din Bosnia și Herțegovina. Antologator este Dinko Kreho, iar traducători Adrian Oproiu și Goran Čolakhodžić. E apărută tot în 2020, deci e proaspătă și vă așteaptă să o comandați pe site-ul editurii sau, dacă aveți drum prin oraș, în librării.
Last, but not least, a venit și antologia întocmită de Teodor Dună, Câinele de lângă pod, poeme de Geo Dumitrescu scoase din mai multe volume foarte cunoscute ale autorului, Aritmetică (1941), Libertatea de a trage cu pușca (1946) sau Nevoia de cercuri (1966). Este un proiect editorial cofinanțat de AFCN (Administrația Fondului Cultural Național), așadar e de presupus că are un preț foarte accesibil.
Cam asta este deocamdată. Voi mai vorbi despre aceste cărți când le voi citi sau reciti, cum e cazul cu antologia lui Geo Dumitrescu. Sunt cărți bune, care abia își așteaptă cititorii. Nu ezitați să le căutați.
Dacă ți-a plăcut, sprijină și tu jurnalismul cultural independent donând orice sumă aici: https://www.patreon.com/omiedesemne sau direct în contul RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu.
