Jack Weatherford, „Împăratul Mărilor. Kubilai-han și nașterea Chinei”, Editura Corint, 2025, 464 de pagini, softcover, imprint Corint Istorie, prefață de Ovidiu Pecican, traducere de Alina Popescu.
Cartea o puteți comanda de aici: https://tinyurl.com/5n953nc6
Fragment
În primăvara anului 1260, Kubilai a convocat un huraltai. Spre deosebire de toate celelalte astfel de adunări tribale, ținute numai în Mongolia, aceasta a avut loc pe teritoriul său personal din China, la sud de Gobi. Legea lui Genghis-han spunea că un huraltai se ține numai în Mongolia și că la el participă numai mongoli. În China locuiau reprezentanți ai fiecăruia dintre clanurile mongole, iar Kubilai, se consemnează în Yuanshi, a făgăduit tuturor familiilor nobile câte 5 000 de lingouri de argint în schimbul participării la huraltai și al sprijinului său[i]. Acest stimulent financiar a dat multora posibilitatea să ignore faptul că încălcau legea.
Adunarea l-a proclamat pe Kubilai Mare Han, iar la 12 mai 1260, el sublinia, în deschiderea cuvântării sale, necesitatea instaurării unei bune guvernări: „Prețuim regatul întemeiat de înaintașii noștri, lărgindu-l în toate cele patru vânturi, bogat peste măsură în spirit ostășesc, însă adeseori sărac în cârmuire.” A scuzat această carență pe motivul că predecesorii lui fuseseră ocupați să cucerească. Acum însă jura să demareze îndelungatul și complexul proces de creare a unui aparat administrativ mai organizat (adică, mai chinezesc). Spre a-și crește legitimitatea în ochii supușilor chinezi, a fost primul cârmuitor mongol care a dat nume chinezesc unei ere. În 1260, el și-a numit domnia Zhongtong, adică „Unificarea Centrală”, rostindu-și, clar și răspicat, intenția de a obține controlul întregii Chine.
Nu s-a pripit să înceapă imediat un război împotriva fratelui Ariq Bohe, care fusese și el proclamat Mare Han de oamenii lui. În schimb, a urmat prudenta cale a consolidării susținerii la nivelul tuturor segmentelor populației. Marele său atu era nordul Chinei, cu uriașa armată, industria prelucrătoare și agricultura. Controlând această imensă putere și bogăție, putea, la vremea potrivită, să iasă învingător. Între timp, în stepă, pe teritoriul lui slăbit de la nord de Gobi, Ariq Bohe era un spin în coastă supărător, dar lipsit de puterea de a-și înlătura fratele. Cei mai mulți mongoli îl sprijineau pe mezin, însă, numeric, erau puțini în comparație cu milioanele de chinezi. Îi lipsea armata cu care să cucerească China. Și nu era nici vreun Genghis-han.
În campania de câștigare a minților și inimilor populației, dar și pe ale feluritelor triburi și naționalități supuse lui, Kubilai a implementat o serie de măsuri. A redus vremelnic dările, spre a îngădui economiilor locale să-și revină după îndelungatele războaie, a înființat oficii regionale pentru dezvoltarea agriculturii și a rânduit haine și provizii de hrană pentru instituțiile de învățământ și pentru studenții la medicină. Le-a îngăduit militarilor bătrâni și celor schilodiți să se pensioneze, „și, totodată, să aducă mângâiere și ușurare căminului lor”[ii]. A ordonat ca noile echipamente militare să le fie date gratuit oștenilor care nu-și permiteau să se doteze pe cheltuiala lor, și le-a dat cai, șei și harnașamente celor care nu aveau. I-a iertat pe cărturarii confucianiști căzuți prizonieri în luptă sau întemnițați din alte pricini, și a decretat o protecție specială pentru templele și școlile lor. A relaxat restricțiile cele mai aspre impuse preoților daoiști, pe care-i persecutase anterior.
Kubilai s-a apucat să consolideze relațiile cu proaspăt cuceritul regat Dali și cu funcționarii coreeni, acordându-le onoruri mai înalte și respect general și slăbind restricțiile comerciale impuse lor. Funcționarii itineranți, a decretat el, trebuie să-și primească rațiile și alte provizii din depozitele statului „și să nu tulbure poporul”, interzicându-le astfel dregătorilor, inclusiv prinților mongoli, să mai intre în case particulare ca să confiște bani ori bunuri și să se mai amestece în serviciile de feribot sau în sistemul poștal, concomitent întărind controlul statal asupra comerțului de frontieră și stabilizând prețurile la sare și vin. A autorizat farmacii și clinici publice pentru tratamentul bolnavilor. A asigurat transporturi de hrană, în regiunile confruntate cu foametea, și de haine pentru cei sărăciți de pe urma războiului. A redus cotele de mână de lucru forțată pentru îndeplinirea clăcilor în minerit, prelucrarea metalelor și producția de ratan. Le-a dezrobit pe femeile care munceau silit în atelierele de broderie ale statului, astfel ca acestea să se poată căsători și să-și întemeieze familii. A scos în afara legii recrutarea forțată a femeilor pentru cântat și divertisment, o formă de prostituție silită sau de sclavie sexuală.
Din vremea lui Genghis-han, politica mongolă fusese îndreptată către distrugerea tuturor sistemelor de irigații, întrucât acestea încălcau spațiul alocat pășunilor ce trebuiau folosite pentru hrănirea animalelor, nu însămânțarea culturilor agricole. Kubilai însă începea să vadă cu alți ochi cursurile de apă. A ordonat construcția de noi canale și ambarcațiuni, spre a extinde transportul pe apă. Observase că transportarea bunurilor în căruțe cu boi putea fi ușor perturbată de vremea potrivnică. Pe uscat, cămilele nu parcurgeau mai mult de 52 de kilometri pe zi, ceea ce însemna că orice distanță mai mare de 1 100 de kilometri se făcea în circa trei săptămâni, punct în care costurile călătoriei, plus eventualele pericole și degradarea cerealelor transportate, depășeau valoarea mărfii în sine. Pe de altă parte, navele de pe Fluviul Galben erau capabile să deplaseze încărcături mai mari și aproape de patru ori mai repede, navigând circa 100 de mile[1] pe zi. Cel mai apropiat port fluvial de Mongolia era bucla nord-estică făcută de Fluviul Galben – regiunea Ordos, în Mongolia Interioară – un ținutul locuit pe-atunci de tanguți[iii]. Kubilai a înființat ferme militare pentru paza regiunii și hrănirea inginerilor și muncitorilor care extindeau sistemul de irigații, un proiect de dimensiuni uriașe, ce avea să dureze cinci ani.
Indiferent ce motive ar fi avut Kubilai să ia aceste măsuri – compasiune ori un ascuțit simț politic –, rezultatele au fost pozitive. A câștigat mai multă susținere în China și Coreea. Când le-a îngăduit negustorilor din imperiul dinastiei Song să călătorească pe teritoriile lui, știa că aceștia vor vedea și aprecia dreapta lui cârmuire. În vara anului 1261, portul Luzhou, situat pe Yangtze, în sud-estul provinciei Sichuan, și-a părăsit stăpânii din imperiul dinastiei Song și a trecut sub autoritatea lui. Kubilai a păstrat administrația portului și a răsplătit-o, mai cu seamă pe conducătorul ei, Liu Zheng, pe care l-a recrutat ca să ademenească și alte orașe de partea lui. A trimis și provizii în oraș. În prag de iarnă, demnitarii imperiului dinastiei Song, revoltați, au organizat o forță expediționară care să recucerească Luzhou, însă Liu Zheng a respins cu bine atacul. Drept recompensă, Kubilai le-a oferit, lui și ofițerilor săi, noi onoruri și bani.
Tsagaan Sar, noul an mongol 1261, a fost primul în care Kubilai a revendicat titlul de Mare Han. Yuanshi ne spune că anul a debutat sub semnul bun al unor nori roșii la orizontul dinspre nord-est, ce arătau „precum niște mari pânze de corabie” și „luminau poporul”[iv]. Promitea să fie un an favorabil, iar pânzele cerești prevesteau lucruri bune pentru noul împărat.
[1] O milă marină este egală cu 1 852 metri. Aici, echivalentul distanței terestre de 185 de kilometri (n. red.).
[i] Yihao Qiu, „Independent Ruler, Indefinable Role: Understanding the History of the Golden Horde from the Perspectives of the Yuan Dynasty”, Revue des mondes musulmans et de la Méditerranée, nr. 143, 2018, p. 39.
[ii] Humble, Yuanshi, 4.54–74.
[iii] John W. Dardess, „From Mongol Empire to Yüan Dynasty: Changing Forms of Imperial Rule in Mongolia and Central Asia”, Monumenta Serica, 30, 1972–1973, pp. 14, 117–165.
[iv] Humble, Yuanshi, 4.69.
