Dragi prieteni,
Avem un line-up de vis pentru această ediție Bookfest Chișinău: Tatiana Țîbuleac, Ionela Hadârcă, Dumitru Crudu, Mihai Fusu, Vasile Botnaru, Dumitra Râșnoveanu, Veronique North-Minca… Nu ratați aceste întâlniri prilejuite de cărți proaspete-proaspete.
Vă așteptăm la standul nostru în perioada 3-7 septembrie, la MediaCor (str. Mateevici 60, intrarea dinspre Pușkin), unde cărțile vor fi disponibile la 20% reduceri, precum și la următoarele evenimente:
Miercuri, 3 septembrie
13:00 – 13:25. Dialog Dumitru Crudu și Maria Ivanov, pornind de la romanul Tu și alte femei de Dumitru Crudu
„Noul roman al lui Dumitru Crudu – Tu și alte femei – adună toate trăsăturile prozei lui de până acum, împingându-le însă spre o caricaturizare diabolică. Circularitatea gogoliană (în lectura lui Nabokov), lipsa coșmarescă a oricărei satisfacții (fie ea erotică, sentimentală, artistică), excesul sau hiperabundența sexualității, goana continuă după o figură feminină aflată în continuă metamorfoză, un dinamism psihotic, toate acestea semnalizează existența unui fond profund melancolic, a unui dor de liniște aproape metafizic. Romanul lui Dumitru Crudu este, în această lectură, unul al protestului, pentru că toată viermuiala umană pe care o pune în scenă nu este decât negativul filmului pe care și-l dorește a-l proiecta: unul al absenței războiului, al existenței iubirii și al artei revalorizate. Prin natura aceasta militantă a prozei sale, Dumitru Crudu să dovedește a fi, încă o dată, ce a fost, romantic.” (Bogdan-Alexandru Stănescu)
Joi, 4 septembrie
17:00 – 17:40. Dialog Tatiana Țîbuleac și Paula Erizanu, pornind de la romanul Când ești fericit, lovește primul de Tatiana Țîbuleac
„Ar trebui să mă ridic acum din pat și să mă duc acasă, dar mintea mă trage înapoi. Acasă e aici, strigă ea, e subsolul acesta în care ai visat cel mai mult. E oglinda veche, în care ai fost frumoasă. Între pereții aceștia roșii, care mă sufocă, viața mea se desface în trei, ca triumo-ul lăcuit al Rozei: copil, femeie, epavă. Am cincizeci de ani, sunt terminată; patruzeci și cinci, femeia lui Haim o să moară repede; treizeci și opt, Malik e viu, încă mai pot naște; douăzeci și cinci, tata e în putere, din nou împreună, le ucidem pe Audrey și pe Donna și le îngropăm sub castan; doisprezece, viața e un film, iar eu la piciorul ei.” (Tatiana Țîbuleac)
„ …după 40 îți încordezi genunchii, începe coborârea, totul s-a scris deja, copiii sunt mereu prea mici. Nu mai ai nerv, doar ticuri nervoase. Ce să mai zic: Când ești fericit, lovește primul – e un titlu cu care mă joc de ceva vreme.” (Tatiana Țîbuleac în IQads, 2020)
17:45 – 18:10. Dialog Mihai Fusu și Vasile Botnaru,pornind de la eseul Moldova în ochiul ciclonului rusesc de Michel Labrecque. Traducere din franceză de Cristian Fulaș
„Michel Labrecque a vizitat Republica Moldova de trei ori: în 1991, imediat după declararea independenței, în 2006, pentru a vedea unde a ajuns Moldova în cincisprezece ani, și în 2023, după un an de război în Ucraina. De fiecare dată, l-a întâlnit pe Mihai Fusu, un jurnalist și dramaturg moldovean care i-a fost ghid înainte de a-i deveni prieten.
Inițial, Labrecque nu știa nimic despre această țară. Dar „afecțiunea sa pentru țările mici sau teritoriile care încearcă să se mențină pe linia de plutire în uraganul globalizării” l-a făcut să se îndrăgostească de Moldova. Întrucât am aceeași afecțiune, am apreciat enorm călătoria pe care am întreprins-o citind cartea sa.” (Louis Cornellier)
Vineri, 5 septembrie
12:00 – 12:40. Dialog Ionela Hadârcă și Emilian Galaicu-Păun, pornind de la volumul pentru copii Cartea de plastilină de Ionela Hadârcă. Ilustrații de Maxim Bivol
„În această carte vei găsi istorioare despre emoții, sentimente și trăiri pe care uneori le simți și tu, dar îți vine greu să le identifici. Toți eroii au fost modelați cu grijă din plastilină, dar te asigur că arată exact ca cei din viața reală. Doar vrăjitoarea a rămas un pic nemulțumită. Ne-a rugat să o facem mai frumoasă, dar pentru noi e important să nu ne mințim cititorii.” (Ionela Hadârcă)
15:00 – 15:25. Dialog Dumitra Râșnoveanu și Emilian Galaicu-Păun, pornind de la romanul Splendida poveste accident de Dumitra Râșnoveanu
„După atmosfera mustind de senzualitate din Daphnia, mai poate fi o surpriză că Dumitra Râșnoveanu ne dăruiește acum un roman de un erotism intens? Poate că nu, dar tot nu poate să nu mă surprindă scriitura ei viguroasă, mereu proaspătă, pășirea fără efort printre stări, culori și vibrații, melodia frazei și alăturările surprinzătoare de imagini.
Cu subtilitate și o admirabilă acuitate a observației, ea ne poartă, de data aceasta, prin meandrele sufletului și trupului deopotrivă, într-o poveste acaparantă despre o iubire în care nimic nu e cert, nici măcar iubirea însăși, oricât de adânc ar rămâne ea impregnată în carnea și în mintea personajelor.
Poate că o să ne regăsim în ea, poate că o să ne trezească dorințe neștiute sau o să răsuflăm ușurați că nu ne regăsim, dar cu siguranță o să vrem să ne prelungim trăirile provocate de lectură mult după ce ea s-a încheiat.” (Luana Schidu)
17:00 – 17:25. Dialog Veronique North-Minca și Emilian Galaicu-Păun, pornind de la albumul și expoziția fotografică Chișinău, mon amour de Veronique North-Minca
„Nimic la tine nu m-a lăsat indiferentă! Nici poporul tău, atât de călduros și capabil să cucerească orice inimă odată ce a pășit peste timiditatea inițială, oameni minunați, primitori, gata să danseze hora cu orice ocazie, dacă jinu’ îi bun! Nici verdeața străzilor tale, nici parcurile tale, adevărate oaze pe timp de arșiță! Nici piața ta centrală atât de colorată și tarabele ei pline de fructe și de legume cu un gust incomparabil! Nici umbra teraselor de vară, nici curțile tale cu viața lor proprie! Nici vechile uși vopsite de zeci de ori, unele veșnic încuiate peste secrete grele, nici casele abandonate, ruine, sublime mărturii ale vremurilor dinaintea exilului, dorit sau impus! Nici măcar trotuarele tale pline de gropi care se refac de fiecare dată când revin în vizită! Și nici măcar mormanele de zăpadă la poalele copacilor după furtunile tale homerice de iarnă! Și cu siguranță nici cerul albastru pe care ni-l oferi 200 de zile pe an!
Ai reușit să atingi fiecare coardă sensibilă din emoțiile mele și vei rămâne pentru totdeauna în inima mea, Chișinău, mon amour!” (Veronique North-Minca)
