Alexandru Ovidiu Vintilă (n. 26 septembrie 1977, Suceava) este poet şi eseist. Doctor în istorie. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi şi preşedinte al Societăţii Scriitorilor Bucovineni. Redactor-şef al revistei „Bucovina literară” şi membru în colegiile redacţionale ale publicaţiilor „Glasul Bucovinei” (Cernăuţi) şi „Scriptum” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” din Suceava.
Până în prezent a publicat următoarele cărţi: caricatura de cretă, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2003 (apărută în 2004, Premiul Editurii Cartea Românească la Festivalul–Concurs de poezie „Porni Luceafărul…”, Botoşani, 2002; Premiul pentru debut al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, 2004; nominalizat la Premiul pentru debut în poezie al filialei ieşene a Uniunii Scriitorilor din România, 2004); miezonoptice. tradiţia rupturii, Iaşi, Editura Timpul, 2008 (Premiul Fundaţiei Culturale a Bucovinei, secţiunea poezie, 2009; un grupaj de poeme din acest volum a obţinut Premiul I în cadrul Concursului „Natale Oggi”, organizat de „Poesia Attiva”, Torino, decembrie 2008); cartea lui koch, Timişoara, Editura Brumar, 2009 (Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, secţiunea poezie, 2010). La Editura Timpul din Iaşi, în 2011, a publicat viaţa preschimbată, un grupaj de versuri din această carte a obţinut Premiul pentru poezie Octavian Goga, Ciucea – Cluj-Napoca, 2010, precum şi Premiul Editurii Dagan, Paris, 2011. De asemenea, autorului i-a mai apărut la Editura Tracus Arte din Bucureşti, în 2011, un volum de eseistică intitulat Demersul dialogic. Semne ale unei experienţe a înţelegerii (Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, secţiunea publicistică, 2012). Pe lângă acestea, a mai publicat tomul Traian Brăileanu. Întruchipările raţiunii. Fapte, idei, teritorii ale realităţii din interbelicul bucovinean, Bucureşti, Editura Paideia, 2012 (Premiul Restitutio al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi şi Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, ambele în anul 2013), precum şi monografia (teză de doctorat la origine) Traian Brăileanu. Dialectica unei istorii personale, Bucureşti, Editura Tracus Arte, 2013 (Premiul pentru studii interdisciplinare al Societății Scriitorilor Bucovineni și Premiul pentru studiu de istorie al Fundației Culturale a Bucovinei, ambele în 2014). La editura bucureşteană Karth, un imprint Herg Benet, a publicat, în 2014, volumul de poezie intitulat obiecte psihice. În 2017, i-a apărut la Editura Eikon o carte de eseistică, Poetici ale sinelui. Faptul-de-a-fi-în-modul-cel-mai-propriu (Premiul pentru eseu, istorie și critică literară al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, 2018). În anul 2017 i se acordă Premiul pentru critică literară al revistei „Convorbiri literare”. La finele anului 2019, la Editura Charmides, i se va tipări volumul de poezie, Transparența unui popor de foci (Premiul Nicolae Labiș al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași și Premiul pentru poezie al revistei Ateneu, ambele în 2020). În anul 2020, Centrul Cultural Bucovina îi conferă titlul de Senior al Scrisului Bucovinean. În 2021, tot la Editura Charmides, publică volumul de poezie intitulat Insectele imperiului [câte ceva despre orbirea șamanilor] (Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, 2022). La Editura Eikon, în anul 2022, îi apare o nouă carte de poezie, Iglu. Urmează o carte de eseistică Magicul circumstanțial. Fețe și suprafețe – lecturi și relecturi din literatura modernă și contemporană, Iași, Editura Junimea, 2023. La finele anului 2024, la editura bucureșteană Eikon, sub semnătura sa, va vedea lumina tiparului volumul de poezie intitulat Maki Haku. În 2025, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Bacău, îi acordă Premiul Național pentru poezie „Vasile Alecsandri”.
Imn către protozoare
(dinspre fosta uzină de fire și fibre sintetice)
- Aici
protozoarele
mor
de
tristețe
și e posibil ca veacul să se încheie într-o dimineață
devreme
pe colinele înflorite în decembrie plouă palid
înmiresmat
mirele laudă frumusețea miresii
din liban vei veni din libanul cu felurime de arbori
căprioare și leoparzi
livezi desăvârșite de rodii
miere și lapte va curge nard și șofran
în ziua a opta
- în ziua a noua
când protozoarele vorbesc între ele
începe un abis
noaptea și
întunericul
o durere clară de sticlă pisată
porumbeii își iau zborul cu ochii închiși
își îmbracă pielea și își aranjează frumos
penele cenușii albe și negre
dar e o plictiseală și o iubire
cerul se reflectă în mare
noi ne culcăm în iarbă
chiar mai încolo de noi
ceilalți se așteptau unii pe alții
erau destul de mulți: șapte
- o briză ușoară le scutura praful de pe umeri
într-un mod formidabil
extraterestru
- murmurul protozoarelor se aude
îmi zici bineînțeles acum semințele de grâu
germinează cocoși albi stau nemișcați
căci țărână ești și
în țărână te vei întoarce
și în sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea
- săgeata aceasta din cupru
a străbătut ceruri și ape
pământuri
visam să ajung într-un loc
înainte și după
așa stăteau obiectele
în ordine
sora mea purta o rochiță subțire
o căciulă din blană de vulpe
o valiză de lemn
