Astăzi, de Ziua Poeziei, publicăm un grupaj trimis de Cristiana Bobeică. Textele Cristianei sunt un melanj lejer, în sensul unei însoțiri aproape firești dintre personal și politic. Aici este, de fapt, și miza poemelor. Tema abuzului se strecoară progresiv, aproape blând la început până când, parcurgând expunerile împreună cu vocea poetică, cititorul ajunge să înțeleagă că abuzul ne este decât verso-ul cotidianului, ba chiar și verso-ul amintirii sau al poveștii de origine și devenire. Totuși, blândețea nu dispare, pentru că există o iubire sau o înțelegere a contextului, un atașament față de elementele mediului (culori, fotografii, animale) în care, înainte de toate, și în ciuda a orice, are loc viața. Există un filon a poeziei care face (și) asta.
Ce ne spune despre ea: „Bună, numele meu este Bobeică Cristiana și sunt studentă în anul 3 în cadrul Facultății de Litere. Fac parte din Comuna 30 de 2 ani deja, scriu poezie si proză”.
1
În seara asta
am valuri sub ochi
îmi legăn picioarele pe buza de sticlă
cât basul îmi acoperă ritmul cardiac
întind paharul cu lichid insipid și
creier shake-uit de barman
Industria ospitalității
vă primesc pe toți la mine acasă
să faceți ce vreți din sufletul meu
de obicei veniți la pachet
cu o coajă de portocală deasupra sau
capace zimțate ce-mi decupează pielea și
oricum după ora 2 rămân doar în straturi
alunec în amorțeală abia
după 3 învârtiri de ceas
realizând din nou că
semăn mai mult decât mi-ar plăcea
cu bărbatul cu pleoapele căzute
și vârtej de păr în vârful frunții
2
Globul ocular lipit de ceafă
aterizează-n șosetele ce băltesc în apă acră
zici că ai role în picioare
cât le duci nota
și-ți ții spatele drept
pieptul în față
capul plecat
poate-ți aruncă cineva un bacșiș
dacă cobori suficient de jos
atunci când le ștergi masa
oricum ai lins veceurile alea timp de o oră
Ești tânără, frumoasă deci
părul ridicat de pe spate ?
nu înseamnă nimic
pentru că privitul e pe gratis
iar băutura adusă de tine alunecă mai ușor
ești tânără, frumoasă deci
o atingere pe buzunarul din spate al pantalonilor
nu înseamnă nimic
ești tânără, frumoasă deci
ar trebui să zâmbești mai mult
să vorbești mai puțin
și să te dai cu ruj roșu
menționează-le că aici nu vindem bere
deși construim castele din doze
de Timișoreana-n spate
cât fetița numără șaptezeci și unu,
șaptezeci și doi, șaptezeci și trei de pași
ce duc la palatul din marțipan dărâmat
înainte, aici era o librărie
din ea am făcut
cocktail bar
iar din siropurile pe care le pregătim chiar noi
n-a mai rămas nici zahărul.
3
Mâna de femeie
ce-a învățat meșteșugul cărămizii
de la o tânără țigancă
a construit casa cu pereții și așternuturile
ce pulsează-n portocaliul crud
al clementinelor pe care le decojesc
bucată cu bucată
în apartamentul mic, fără bucătărie
dar nu-i nimic
am putut găti și afară omleta
așa cum o gătește femeia blondă acasă
În casa cu pereții și așternuturile
îmbrăcate-n nuanța dovleceilor aprinși
atârnați cu 3 rânduri de scotch pe raft
te-am auzit
plângând
cântând
și trântind ușile până-n curtea cu
balansoar din lemn
unde doarme un pui de câine mare
Din casa cu pereții si așternuturile
în culoarea ta preferată
am pornit în Vamă
ne-am cumpărat șalvari identici
și-am urcat în Retezat unde
n-am mai stat în jurul focului
nici sub foișorul cu maceta
dar mi-ai atașat clăparii
după fiecare căzătură de pe placă
Înainte să plec din clădirea cu pereții și așternuturile
ca lumina unei lămpi de sare
mi-am luat la revedere
de la poza din fumoar
de la mama și tatăl tău
de la casa din copac pe care n-am văzut-o niciodată
și de la toți pisicii pe care i-a călcat mașina
4
Mănânc bomboanele unei țări
pe care n-am ajuns să o cunosc cu adevărat
DoReMI se topesc în gura
ce refuza să se deschidă mămăligii cu brânză la 5 ani
pentru că nu sunt moldoveancă
Eu și cu Bunica vorbim aceeași limbă dar nu chiar
sângele e singura legătură dintre noi
cusută cu îndemânare la gura sobei
Copil fiind nu pre am reusit să mă înțeleg cu Ea :
“vorbește-I tu Oxană “
i-a zis mamei
când m-am urcat după struguri
pe scara șubredă de lemn
20 de ore cu CFR
pe scaune supraîncălzite duhnind a transpirație și dor de casa
înjumătățită la graniță
noțiunea de familie nu mi-a fost prea clară
indiferent de pe ce mal al Prutului aș fi privit.
