Azi citim trei poeme de Andrada-Ioana Ilinca pe care le semnalez pentru trimiterea lor la un univers al purității pubere reactualizat. Mai precis, avem aici un întreg arsenal – desfășurat de la obiecte, la senzații și sentimente ­– al trăirii tinere, inaugurale. De altfel, o trimitere directă dintr-un poem este la Nichita Stănescu și ai lui adolescenți aflați pe valuri, în picioare. Mările pe care eul tânăr feminin trebuie să le traverseze acum sunt alcătuite din tone de concealer, Sylvia Plath, fazele depresive, pinterest și limonadă cu zmeură, dar mișcarea valului – regăsită în tresărirea nervoasă a versului – e aceeași. Remarcăm, deci, versurile primite pentru prospețime și nerv.

Ce aflăm despre ea: „Numele meu este Andrada-Ioana Ilinca și sunt studentă la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine în cadrul Universității din București. Sunt pasionată de teatru, muzică și literatură. Îmi place să fiu implicată în proiecte culturale și să mă exprim creativ”.

(meditatie ?)

amuzant cum toată lumea în acest autobuz
în care mă aflu
crede
că știu ce fac
și pe ce planetă sunt
când eu nici măcar nu am siguranța
că ne aflăm
în realitatea originară
și nu într-o matrice perpetuă

nu îmi dau seama
dacă impresia le-a fost dată de masca asta ffp2
care mă face să arăt ca un medic din evul mediu
care trata prin misticism
ciuma

de eyelinerul strâmb:
scutul ascuțit care-mi apără
sentimentul de maturitate

sau de cartea de pe picioare
din care am înțeles o metaforă
despre moartea sylviei plath

haos puber

ești young dumb young young dumb and broke
și totuși 16 candles make a lovely light în zilele astea
cu miros de scorțișoară și gustul melodiilor care îți aduc aminte de mine.
stai pe pământul vulgarității…ești unul dintre fiii tupeului
când ce vă leagă cel mai mult
pe tine și prietenii tăi sunt
fazele depresive
atchifobia
 și dependența de necunoscut
dacă ai avea ocazia ai sta la o cafea cu dumnezeu;
spiritualitatea e trendy
și-ți pui cristalele la încărcat
(oricum să romantizezi ideea iadului e mai ușor decât să accepți, să zicem,
că raiul e mai departe decât te aștepți)
îmbracă-te cu crop top-ul ăla și dansează.
lasă mișcarea trupului tău să devină combustia purificatoare pe ritmuri de rock.
dansează până nu mai știi de tine, până când simți serotonina
prin fiecare por și
orice mini-univers din celulele tale
are parte de un big-bang, de explozia declanșatoare
a spiritului tău. liber.
un cuțit-frunză și o săptămână pe plajă (hai să fim adolescenții pe mare ai lui nichita).
un picnic aesthetic ca pe pinterest.
o tonă de concealer
și o limonadă cu zmeură.
pune riptide la maxim și sărută-mă cum nu ai mai făcut-o până acum
(și nici eu)

narcisa (eu)

sunt molecula de adn pe care n-o vezi deși știi că e acolo
sunt fluturele pe care îl prinzi cu o pioneză ca să-l duci la școală
sunt acordul cu barre (fa diez sau si minor sau cum vrei tu) din cauza căruia ai făcut bătături la toate degetele
sunt melodia aia de la vama veche pe care o asculți pe autostrada soarelui în drum spre mare
sunt opiumul care a declanșat războaiele anglo-chineze, dar care înainte a oferit plăcere unor națiuni întregi
sunt colțul îndoit al paginii pe care e scrisă poezia ta preferată (deși doamne ferește că doar psihopații îndoaie colțurile cărților ce book lover mai esti tu?!)
sunt scoica spartă din buzunarul gecii de piele pe care nu poți s-o arunci, din milă. și de teamă.
sunt rujul roșu din sertar cu care te dai doar când (vrei să) te simți confident și cool și feminină
sunt la vie en rose (adică-french-way-of-saying-i-am-seeing-life-through-rose-coloured-glasses cum a zis audrey hepburn în sabrina).
sunt desenul de pe ultima pagină a caietului de logică                            
sunt guma de mestecat cu gust de măr verde
și ziua aia de vară când ai stat în ploaie.
sunt o floarea-soarelui. copila-stea. cosmosul. apa. viața și moartea.
o egocentristă insecure
o fiică nenăscută de-a nimfei liriope
tânăra narcisa care ar fi trecut pe langă râu
fără să se uite în urmă
fără să realizeze
că se poate oglindi în el.

Patreon - O mie de semne
Avatar photo
Author

Ștefania Mihalache, născută în 15.08.1978, la Brașov. Absolventă a Facultății de Litere din Brașov, secția Română-Engleză (2001) și a programului Master of Arts in Gender Studies la Central European University, Budapesta (2002). Poetă, prozatoare. A scris Est-falia (roman), Poemele secretarei (roman), Sisteme de fixare și prindere (poezie), Cronica Akasha (poezie), Copilăria. Reconstituiri literare după 1989 (eseu), Gene dominante (povestiri). A scris și scenarii de televiziune. Trăiește în București.

1 Comment

  1. Frumusete si inspiratie divina in chip de om! Pe andrada o cunosc de cand era copil, ma bucura sufletul si ingerii plang cand vad ca ea inca isi exercita arta intr un mod in care multe femei pot sa se simta incurajate. Andrada, nu asculta cuvintele mustratoare ale lumii. Tu decizi ce faci cu viata ta!

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.