Beatrice Crețu ne trimite trei poeme care vorbesc despre intimitate, o intimitate a vârstei tinere, dacă se poate spune așa. În versuri se desfășoară mica istorie a devenirii sinelui tânăr. Această mică istorie este reluată, însă, ca o mantră, de o vocea cuiva ajuns la o răscruce, a cuiva care trebuie să se reinventeze și, poate, să se re-valideze. În același timp, câteva teme importante ale femininului sunt atinse și ele, cu o acuitate blândă, care apasă fără să-și propună să strivească.

Ce ne spune despre ea: „Mă numesc Beatrice Crețu și-mi fac curaj să revin la scris și la arătat ce scriu după o perioadă de pauză. Am fost la trei sezoane de Mornin’ Poets, am publicat în Revista de Povestiri, Noise Poetry și Note de Subsol, scriu poezie și proză kind of și sunt copywriter in my day to day life”.   

family portrait

Mama făcea albă ca zăpada cu lămâie
și cocoloașe de făină în cremă
pe care o lingeai de pe tel
în bucătărie mirosea a foc de sobă și frig
ți-era somn afară era beznă,
dar erai safe & sound.
Mama țipa că ai tăieturi pe caiet
îți rupea pagina
îți dădea o palmă
că ai luat un nouă
așa sădea în tine perfecționismul
că altfel ajungi ca ea
și acum știi că asta era
cea mai mare frică a ei.

Soul sisters

Beam bere ieftină
de la magazinul din sat
ni se vedeau sânii prin tricouri
râdeam din toate prostiile
inventam drame despre băieți
ne iubeam într-un fel doar al nostru
Ea îmi povestea despre cum îl înșelase
și daddy issues
eu ascultam înțelegeam consolam
Eu plângeam pe umărul ei în Gara de Nord
ea se muta cu el mă mângâia pe cap
îmi spunea că o să fie bine
Ne plimbam prin orașe
făceam un milion de planuri
care au rămas în pom
Acum nu mai știm nimic de noi
nu ne dăm inimioare
nu ne uităm la stories
despre despărțirile astea
nu se vorbește

“Hope is a dangerous thing for a woman like me to have”

fac alchimie ca o femeie
magie citiri în cafea și-n vise
descântece de inimă albastră
autosabotaj și contact cu corpul
ard Palo Santo
nu mai țin doliu
după cine am fost
ea nu știa povestea păpușilor
de paie din capul ei
care erau legate cu funii
că le plăcea kinky
ca într-o conversație
în care simți să te dezbraci

*

e frumos după trei guri de vin
și prea mult parfum
un drum cu Boltul
o discuție deep
când ieși din tine
și-ți amintești că
au fost și alții pe aici
(săraca Sylvia Plath)
uite tu faci incantații
și te trezești în alt pat

Patreon - O mie de semne
Avatar photo
Author

Ștefania Mihalache, născută în 15.08.1978, la Brașov. Absolventă a Facultății de Litere din Brașov, secția Română-Engleză (2001) și a programului Master of Arts in Gender Studies la Central European University, Budapesta (2002). Poetă, prozatoare. A scris Est-falia (roman), Poemele secretarei (roman), Sisteme de fixare și prindere (poezie), Cronica Akasha (poezie), Copilăria. Reconstituiri literare după 1989 (eseu), Gene dominante (povestiri). A scris și scenarii de televiziune. Trăiește în București.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.