Azi citim unul dintre poemele create în tabăra Festivalului de Poezie „Gellu Naum”, sub îndrumarea lui Andrei Zbârnea, care ne trimite și un scurt comentariu despre experiența atelierului.
Când poezia tânără și avântată e amestecată cu altă poezie la fel de tânără și avântată, surprizele pot fi majore. La fel și atunci când embrionul și alarma locuiesc împreună pe aceeași pagină sau pe pagini vecine. Opt voci distincte, grupate la început patru câte patru, au ajuns la un consens care să redea muzicalitate, forță, coerență și amplitudine textului. Intervenția mea a fost minimală, iar fluxul lor m-a inspirat să mâzgălesc niște versuri după o pauză îndelungată. Tabăra de la Festivalul de Poezie „Gellu Naum” are darul să producă astfel de mutații poetice. Și sunt recunoscător pentru asta. (Andrei Zbîrnea)
5 10 15 degete
rădăcini îngropate
singura trezire la realitate
alarma din străfunduri
șoaptele înfundate
refulate din berea
în care alarma doar agită
valuri spumante
dintr-un stabilo-
pod ce protejează
țărmul când
n-alerg destul de repede
m-afund în nisip
marginile tale se destramă
5 10 15 degete care nu și-au scris niciodată
un trecut alb-negru în dungi transversale
de ani și zile și ore pierdute pe 4 țigări
ce-mi scrumează cioburi în carne
4 alarme de drum fără întoarcere
mă caut pe mine cum caut vitamina D în oase
îmi vorbesc zilnic și tot nu mă cunosc
stau prost cu stima de sine gen
un coleg de cameră iresponsabil
e așa o insultă c-am mai mare grijă
de liniștea altora decât de a mea
mă zvârcolesc în miezul absurdului cu degete moi și febrile
dorm în poziția fetus
m-am născut adult, am să mor embrion
„crede și nu cerceta” tu embrion însingurat
când te va pândi doar crucea
pe pielea ta plăpândă fiecare zi trecută
o nouă rotație în jurul soarelui în locul ăla liber
până să ne naștem cu adevărat
trăim la negru
fără taxe și fără impozite
mama mă ceartă ea știe mai bine
dar și ea tot un embrion neasumat
