Camelia Chițescu revine pe O Mie de Semne de data asta cu trei poeme dintr-un nou volum care deocamdată, așa cum ne-a transmis autoarea, se află în faza de pregătire.
Camelia Chițescu are 24 de ani și este studentă la masterul de psihologie judiciară din cadrul facultății UBB Cluj. A debutat editorial anul acesta cu volumul „Rugăciune la sanatoriu”, apărut la Editura Rafet.
#1
am unșpe ani, băieții joacă fotbal în parcare
pe mine nu mă mai întreabă nimeni nimic
toți știu că tata are cancer și toți îmi lasă spațiu
de parcă acum totul e diferit, nu ne mai jucăm
împreună
acum îmi cumpăr singură gumă turbo și granita
A. nu mai vrea să ne facem tatuaje temporare,
zice că suntem domnișoare dar mă uit la mine
ca întotdeauna, o fetiță în pantaloni și teniși
nu mi-au plăcut niciodată fustele, ținuta aia
de la școala duminicală, distanța de-o biblie între noi
ca și când e o atrocitate să ne atingem, biserica
a fost atunci cel mai umil loc de unde umanitatea
a lipsit, la fel ca și la spitalul de urgențe
unde l-am lăsat pe tata și n-am știut dacă se întoarce
acasă, unde ascultam doar posturi de radio
ca să schimb frecvența nopții în care am auzit
cum se rup oasele pentru prima dată
#2
fingertips
puricii de la televizor, plasma aia pe care am văzut
wings of desire și mansarda cu multe date și afișe
spre care mă tem să urc, orice treaptă e fragilă ca și
degetele tale pe gâtul meu când încerci să-ți găsești
inspirația/ mă strădui să fiu mai bună, mă tem să-ți
dezmembrez așteptările pe care nu le mai ai încă din prima zi
only lovers left alive trebuia să fie un mesaj subliminal
dar am adormit amândoi, ne-am trezit la final –
tu nu vei fi niciodată aici, a fost așa frumos când am cules
nuci și mere chiar dacă a durat puțin, chiar dacă ai scuturat
copacul de parcă ai fi aruncat peste mine tot ce nu-mi arăți
în fiecare sfârșit de săptămână care e doar un alt cerc al ego-ului
cu care mă înfășor – da, arată-mi sufletul tău
ca și cum mi-ai arăta o amprentă greu de îndepărtat
de pe orice suprafață
ești far away so close, o expunere pe care n-am apucat
s-o văd în micul ecran, unde mă pierd intenționat
atunci când nu reușesc să devin femeia de care ai nevoie
#3
hai, bine, zi-ne cât mai ai de gând să nu știi
ce vrei
ce faci
cine ești
cum vă simțiți?
eu cred că m-am lovit prea mult la cap
doamna doctor M m-a întrebat dacă am vedenii
nu am doamnă
m-a întrebat dacă aud voci când sunt singură
nu, doar când sunt cu alții și-i mai rău
anxiolitice luați?
zic nu că depresia mă ajută să mă liniștesc de tot
când starea de șoc se ponderează
dimineață o vecină bătea cu mătura în geam
și am vrut să țip la ea cu ambii plămâni și
s-o rog să zburăm împreună
dar m-am înecat într-o tuse cu spasme și lacrimi
în ceața de dimineață
haideți, luați loc, vă prescriu acum o rețetă –
aș fi vrut s-o iau de mână pe mama și să fiu
doar a ei ca acum douăzeci de ani
dar doamna M, în halatul ei alb mă roagă
să-mi pregătesc un schimb de pijamale
pentru internare
