Lena Chilari este deja o obișnuită a site-ului nostru, iar astăzi apare în premieră la rubrica „Sâmbăta poetică”. Recent, Lena a primit premiul „Regele Dimineții” în cadrul celei de-a VII-a ediții a Premiului „Alexandru Mușina” pentru debut în poezie, care este acordat de Editura Aula Magna în parteneriat cu Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov și cu Editura Tracus Arte. Tinerei poete urmează să-i apară la Editura Tracus Arte volumul de debut.
Lena Chilari trăiește în Cluj-Napoca și a studiat la Universitatea Babeș-Bolyai.
mușchii nu-mi știu că eu n-o pot duce mult
când s-a împușcat în schwedenplatz
am crezut că sunt petarde
apoi am văzut un trimis în alb
cu mitralieră neagră
atunci am simțit tot mirosul de câcat și vomă
pe care a trebuit să-l șterg
când am venit aici
toaletele pișate de zile-ntregi
și diareea de pe canapea
ce mă conducea călăuzitor spre bucătărie
charlotta și-a șters câcatul de pe
d e g e t e
cu buretele roz de la chiuvetă
știu că am vărsat o zi și o noapte
mi-am gătit o omletă dar n-a ținut nici ea mult
în burtă – acum vărs din spaimă
și că aparent
mi-au fost împușcate
d e g e t e l e
de teroristul cu mască neagră
îmi ating gâtul să văd dacă nu mi s-a tăiat capul
între timp
iar în balta de sânge ce pute a acru
miros tot dezinfectantul
săpunul cu miros de levănțică
parfumul nou calvin klein one
în mănunchiul de excremente v i e n e z e
galbenul e simbolul
mâniei mele
galbenul e femeia
nemăritată
galbenul e ardoarea
și candoarea
diasporei
galbenul este tot ce
mai poate salva
Moldova
galbenul sunt eu
acasă și bine
un gaz portocaliu l-a otrăvit pe tatăl meu în armată
s-a apropiat hipnotizat de ceața din pădure
și și-a tușit plămânii
nu îi era bine
polkovnik-ul i-a ordonat să-și mănânce limba
să se retragă și să nu sufle o vorbă despre
una dintre bazele secrete de rachete
a uniunii sovietice
iar peste 35 de ani
să le coasă gura și urmașilor săi
când poligonul de pe peninsula kamceatka
va otrăvi cu heptyl pământul a infinita oară
– culoarea favorită a fiicei sale este portocaliul
intens
amestecat cu negru sovietic
de cernobîl
îmi aștern pieptul la vedere ca să fiu mângâiată
iar Helena dă cu zarul peste mine
eu nu uit cine sunt de unde vin & unde mă duc
– bătrânele pe care le observi nu sunt decât niște fiice
pe care le poți otrăvi imediat
