Ion Șerban Drincea (născut în 1942, la Drincea – numele localității devenind și pseudonim de scriitor, județul Mehedinți) este scriitor și jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Societății Scriitorilor Danubieni.
Robert Șerban (născut în 1970, la Turnu Severin) este scriitor și jurnalist cultural, licențiat al Facultății de Arte și Design și al Facultății de Construcții, ambele din Timișoara, redactor al revistei Orizont, realizator-moderator al emisiunii Piper pe limbă (TVR Timișoara/ TVR 3), membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Primul este tatăl, al doilea este fiul. Ambii scriitori, ambii jurnaliști, dovadă clară a faptului că așchia nu sare departe de trunchi, sau, cum spun britanicii, Like father, like son!. Și pentru că tatăl, deși autor al multor volume și de poezie și de proză și de reportaje, a fost mai mereu o persoană discretă, fiul s-a gândit să îl readucă în lumina reflectoarelor, invitându-l la un dialog generos despre viața și opera sa, dialog ce s-a concretizat ulterior într-un volum intitulat Urme pe două secole – Robert Șerban în dialog cu Ion Șerban Drincea, apărut la editura ieșeană Junimea, în anul 2024.
Aflăm astfel istoria de viață a scriitorului severinean, astăzi timișorean, octogenar, Ion Șerban Drincea care, iată, atât de mult și-a iubit localitatea natală încât și-a prelungit numele de familie cu numele acesteia. Devenim martori, prin mărturiile sale, la anii deosebit de grei ai copilăriei de la Drincea, la emoțiile resimțite când, la vârsta de șapte ani își vede pentru prima dată tatăl, care fusese pe front în al Doilea Război Mondial și apoi ținut prizonier la ruși până după implementarea sistemului sovietic în țara noastră; la ororile prin care a trecut societatea românească din cauza implementării forțate a modelului rusesc, și în special la nebunia colectivizării forțate, evenimente pe care, deși copil, scriitorul de mai târziu le-a resimțit din plin; la primii ani de școală, la viața de elev internist în diverse internate, la primii ani de muncă, ca jurnalist la diverse publicații socialiste ce gravitau în jurul șantierului de la Porțile de Fier I și II, dar și la emoțiile primelor poezii publicate în reviste și ziare locale sau regionale.
Un focus foarte generos este pus pe viața culturală din zona Severinului și mai târziu a Gorjului. Facem cunoștință cu o pleiadă de scriitori care din păcate au rămas cumva la nivelul de scriitori locali, fiind cvasi-necunoscuți la nivel național, dar și cu micile sau marile conflicte dintre scriitori, la meandrele cenzurii care își făcea treaba cu teribilă acribie, inclusiv în aceste zone de provincie, ca nu cumva tocmai de aici să se scurgă anumite informații, fie prin intermediul presei, fie prin cel al literaturii.
Desigur, deosebit de duioase sunt și paginile de final, în care poetul Ion Șerban Drincea privește înapoi, de la înălțimea și înțelepciunea celor peste 80 de ani, și se declară un bunic fericit, împlinit și iubit.
Interesant este cum o simplă discuție între tată și fiu s-a transformat într-o veritabilă pagină de istorie locală, sau mai bine zis într-o mică monografie a zonei Olteniei (cuprinzând Mehedințiul, Severinul și apoi Gorjul), din tumultuoșii ani 50 – 90. Urme pe două secole ni se înfățișează astfel ca o carte deosebit de valoroasă atât datorită dimensiunii sale emoționale, generată de interacțiunea tată-fiu, cât și datorită dimensiunii sale istorice și culturale.
Desigur, la reușita acestei cărți au contribuit în egală măsură bogata experiență de viață a tatălui, dar și măiestria jurnalistică a fiului, care a știut să pune întrebările astfel încât să se creeze o istorie în adevăratul sens al cuvântului, o expunere cronologică a faptelor, o focusare inteligentă a punctelor forte și o extragere fericită a emoțiilor și trăirilor personajului principal al dialogului.
