Antologia Astra Poetic 2024 – Histories, coordonator: Ovidiu Baron, Editura ASTRA Museum, 2024

Anul acesta, între 16 și 18 august, a avut loc la Sibiu cea de-a treia ediție a festivalului de poezie Astra Poetic, organizat de către scriitorii sibieni Ovidiu Baron și Radu Vancu. Tema din acest an a fost Histories, iar autorii invitați au fost: Constantin Buduleci, Svetlana Cârstean, Gelu Diaconu, Teodor Dună, Adela Greceanu, Romeo Aurelian Ilie și Robert Șerban.

Timp de trei zile, în dumbrava Muzeului ASTRA din Sibiu au avut loc recitaluri poetice, lansări de carte, sesiuni de open mic și tururi ghidate ale muzeului. Poeții invitați și-au putut admira poemele ilustrate de către Iulia Teodorescu și traduse în limbile engleză (Teodora Verza) și germană (Beatrice Ungar), transpuse sub formă de panouri sau tablouri și expuse în perimetrul Escape Bridge, special amenajat pentru acest eveniment la prima ediție a festivalului. De asemenea, expoziția a fost admirată și de vizitatorii muzeului care au trecut prin dumbravă și va putea fi admirată în continuare până anul viitor în august.

În cadrul festivalului a avut loc și o ediție a proiectului Poetic Hub, organizat de Carmen Florea și Librăriile Cărturești, avându-i ca invitați pe tinerii poeți Crina Neacșu, Iulia Pietraru și Vasi Prode, care au fost „descusuți” de către moderatorii Teodora Coman și Andrei Zbîrnea.

În urma festivalului Astra Poetic a luat naștere și antologia Astra Poetic 2024 Histories, coordonată de Ovidiu Baron, în paginile căreia se regăsesc poeme semnate atât de către cei 7 poeți invitați în festival, cât și de către cei 3 tineri poeți invitați în cadrul Poetic Hub. Antologia este de asemenea ilustrată cu desenele artistei Iulia Teodorescu și conține și traducerile poemeleor în engleză și germană, realizate de către Teodora Verza și Beatrice Ungar. În cele ce urmează voi reda, spre exemplificare, câteva versuri din fiecare poet prezent în antologie, în ordinea stabilită de coordonator:          

și într-adevăr copiii din flori cresc ca niște flori/ până când cineva le spune că sunt „bitangi”/ și li se ofilește privirea/ și tații devin străini/ și mamele secretoase/ și frații prieteni/ și prea târziu își revin toate/ când nu mai sunt nici copii/ nici flori” (Constantin Buduleci);

M-am uitat la femei/ și m-am întrebat cine sînt/ am înțeles că nu le frică să cadă/ corpurile lor la pămînt/ picioarele de porțelan întinse pe jos/ părul răvășit ca o aureolă/ imaginea lor nu le sperie/ așteaptă să fie adorate” (Svetlana Cârstean);

dar când ai luat în calcul toate posibilitățile, cum ar fi dacă privirea ta ar putea aluneca indiferentă de-a lungul coapsei dezvelite, atunci ai alungat din minte gândul că tot acest scenariu ar putea fi posibil” (Gelu Diaconu);

și unde înainte era un pahar gol,/ acum e un pahar plin/ cu oameni înghesuiți.// și unde înainte era un tobogan ruginit,/ acum e un morman/ rostogolit de oameni.// și unde înainte era un sertar cu linguri,/ acum e un vagon de oameni stând/ cu gurile larg deschise” (Teodor Dună);

Limba mea desenează pe perete un întuneric ud. El nu se aseamănă cu întunericul din spatele casei, când sunt trimisă după nuci. El este un întuneric ce se usucă repede. Nimeni nu știe de el. Este ascuns după tăblia patului, cât de departe am ajuns cu limba.// În timp ce desenez, inima stă în vârful trupului. Ceva fierbinte urcă până sus” (Adela Greceanu);

„Voi ieși la timp/ din poezie/ cât să mai pot încăpea/ înapoi în viață// Voi ieși la timp/ din viață/ cât să nu se/ scumpească iar/ posteritatea.// Voi ieși la timp/ din dragostea ta/ cât să nu ni se/ interzică singurătatea” (Romeo Aurelian Ilie);

m-am urcat pe casa/ în care tata/ bunicul/ străbunicul/ s-au născut/ și/ și-au trăit viața// am încălecat-o/ așa cum încaleci un cal/ dacă ai vreodată norocul/ și m-am prins cu amândouă mâinile/ de coama acoperișului// mi-am simțit inima sus/ mai sus ca niciodată/ încât a trebuit să-nchid ochii/ ca să nu țâșnească prin ei/ și să-mi zboare” (Robert Șerban);

te privesc și eu de la distanță/ într-o lumină caldă/ ca lumina din apartamentul/ în care m-ai urmărit și încolțit o noapte întreagă/ în cel mai rece/ mod/ posibil” (Crina Neacșu);

toți ochii robotizați umanizant mă privesc insistent/ fug și mă ascund în colțul sălii/ al parcului/ al constelațiilor/ în colțul alveolar încălzit de mine/ curățat, lustruit pentru momentele în care/ simt anatomic cum mă înconjoară cu lentoare” (Iulia Pietraru);

m-aș fi văzut înaintând fără creier,/ dar niciodată fără inimă./ și poate că am dat prea mult din mine acum./ cel ce m-a iubit a uitat de atașament./ din timp și-a astupat capul cu tăcere” (Vasi Prode).  

Patreon - O mie de semne
Avatar photo
Author

Romeo Aurelian Ilie s-a născut pe 27 februarie 1988, la Slobozia, Ialomița. Este absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Ovidius” din Constanța și al unui master în teologie la Universitatea din București. Din anul 2008 publică poezie, cronici de carte și eseuri literare și teologice în diverse reviste culturale, printre care: Helis (Slobozia), Timpul (Iași, București), Timpul din România, ediția din Republica Moldova, Bucovina literară (Suceava), Poesis International (București), Dilema Veche (ediția on-line), Planeta Babel (București), Fragmented Voices (Cehia), A Too Powerfull Word (Serbia), New York Magazine (S.U.A.), Kametsa (Peru). Poezii dintre ale lui au fost traduse în engleză, spaniolă, italiană, germană și ebraică. În anul 2018 a debutat cu volumul de poeme Patruzeci și unu. Eu, surdo-mutul la editura Tracus Arte, în urma câștigării premiului „1, 2, 3 și” în cadrul Premiului Național pentru Debut în Poezie „Traian T. Coșovei”. Următoarele volume de poeme: Lacrima Tatălui, (Casa de pariuri literare, 2022) și Liniștea de a doua zi (Charmides, 2024).

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.