Pentru María Esclapez, autoarea cărții „Mă iubesc, te iubesc. Un ghid pentru dezvoltarea relațiilor sănătoase (și pentru îmbunătățirea celor pe care le ai deja)”,publicată în România la Editura Trei, în colecția Psihologie Practică, o relație sănătoasă se caracterizează prin liniște și prin capacitatea de a rezolva constructiv conflictele cu partenerul. Iar o relație toxică este cea în care predomină incertitudinea și disconfortul. „Într-o relație toxică, orice o poate destabiliza. Este esențial să recunoaștem semnele și să lucrăm la o comunicare asertivă și empatică”, precizează cea care îi introduce pe cititori într-o lume atât a exemplelor personale trăite de-a lungul vieții, cât și în cele ale persoanelor cu care lucrează ca specialist, cu un numitor comun: suferința.
Un element inedit al modului în care ea alege să expună forme de abuz emoțional îl reprezintă o serie de conversații reale de tip WhatsApp. Dincolo de aparența unor mesaje obișnuite, psiholoaga cliniciană identifică în situațiile prezentate mecanismele subtile care conduc spre acest rezultat, oferind cititorilor perspective concrete prin care să privească și să interpreteze comportamente toxice precum: controlul (întrebări și presiuni mascate în grijă), manipularea (deturnarea discuției și schimbarea vinovatului), minimalizarea emoțiilor sau victimizarea (atragerea compasiunii pentru a evita responsabilitatea). În contrast, autoarea ilustrează în fotografiile însoțite de aceste mesaje și exemple sănătoase de comunicare sau maniere adecvate de răspuns, în care problemele sunt exprimate clar, asertiv, cu respect reciproc, semn că relațiile sau propria persoană pot fi vindecate atunci când dialogul sau vocea interioară devin autentice. În acest scop, María Esclapez expune cu detalii și o serie de comportamente nocive, dintre care cinci sunt întâlnite cel mai frecvent în relații toxice:
- Legea gheții sau când tăcerea devine abuz emoțional.Ea apare atunci când unul dintre parteneri consideră că celălalt a greșit și, în loc să discute deschis, îl pedepsește prin tăcere, indiferență și distanțare emoțională.Fie pentru a evita un eventual disconfort, fie pentru a ignora un comportament sau o consecință deranjantă. Unele dintre cele mai frecvente manifestări pot fi: persoana nu răspunde la mesaje sau la întrebări, ignoră cererile sau emoțiile partenerului, arată dezinteres față de viața, activitățile sau trăirile partenerului, este prezent sau răspunde selectiv. Legea gheții are în centru mecanismul manipulării, iar ignorarea nu are scopul de a rezolva conflictul, ci de a pedepsi, invalida și destabiliza emoțional. Cel care aplică legea gheții își justifică absența prin argumente greu de contrazis („Am fost ocupat”, „Nu mă sufoca”), în timp ce partenerul ajunge să se simtă vinovat și nesigur: „Poate chiar exagerez eu”.
- O formă exacerbată a legii gheții, dar care poate fi și un comportament de sine stătător, tot în formă pasiv-agresivă, este ghostingul. Sau întreruperea bruscă a comunicării cu un partener, prieten sau persoană apropiată, fără niciun avertisment sau explicație. „Ghostingul este un comportament pasiv-agresiv, care demonstrează o lipsă totală de respect și de responsabilitate afectivă în relație, indiferent de stadiul în care aceasta se află”, pornit dinteama de angajament, evitarea confruntării, incapacitatea de a înțelege sau, pur și simplu, dezinteresul față de relație. În loc să înfrunte situația, persoana preferă să dispară, lăsându-l pe celălalt într-o stare anxioasă, de confuzie și durere și poate genera inclusiv dependență emoțională atunci când persoana reapare.
- „Manipularea este o formă de control și de șantaj emoțional care urmărește să determine victima să gândească, să simtă sau să acționeze, fără a‑și da seama, în modul dorit de manipulator”, iar exemplele pe care autoarea le oferă și analiza comportamentelor din conversațiile expuse scot la ivealăcomportamentele subtile, bazate pe sugestii și aluzii, care neutralizează spiritul critic și creează, de asemenea, dependență emoțională. Printre acestea se pot întâlni: refuzul de a-și asuma responsabilitatea („Tu exagerezi, eu nu am nevoie să vorbesc atât despre lucruri“), reactivarea greșelilor din trecut pentru a bloca discuțiile care cer explicații pentru gesturi care au rănit, autovictimizarea, transformarea victimei în vinovat, desconsiderarea și umilirea mascate în „era o glumă”, comparațiile constante cu alții justificate uneori „spre binele persoanei”, amenințări subtile.
- Benchingul, o altă formă deabuz emoțional, constă în a lăsa pe cineva „pe banca de rezervă”, adică într-o zonă ambiguă, între respingere și interes. Persoana care practică benchingul nu își asumă o relație reală, dar nici nu închide complet ușa. Ea contactează ocazional, menține un minim contact și oferă „firimituri” de atenție, doar pentru a se asigura că partenerul este acolo dacă planul său principal eșuează. Pentru victimă, benchingul înseamnă multă incertitudine și o investire emoțională într-o relație care nu există de fapt.
- Gaslightingul urmărește să manipuleze percepția unei persoane asupra realității și să o facă să se îndoiască de propria judecată sau chiar de sănătatea sa mintală și este tot o formă de control. Termenul provine din piesa de teatru Gas Light (1938) și filmul Gaslight (1944) în care un soț își convingea soția că „înnebunește”. În relații, gaslightingul începe subtil – prin minciuni, negări sau explicații „logice” – și escaladează până la anularea completă a realității victimei. „Exagerezi”, „Nu-i mare lucru/ e o prostie”, „Ți se pare”, „Ești nebun/ă/ sau cel/cea care are nevoie de terapie ești tu” sunt replici aparent banale care conțin mecanismul invalidării emoționale: sentimentele victimei sunt ridiculizate, minimizate sau negate, astfel încât aceasta ajunge să creadă că nu mai poate avea încredere în propriile percepții. Spre deosebire de o discuție normală sau un conflict sănătos, gaslightingul este un tipar repetitiv de negare și răsturnare a realității, care are ca scop controlul psihologic. Singura cale de ieșire este conștientizarea acestor tactici și refacerea propriei încrederi în percepții și emoții.
Fie că vorbim despre tăcere, dispariție, învinovățire, amânare sau distorsionarea realității, toate aceste comportamente au un numitor comun: lipsa respectului și a responsabilității afective, fără de care nu poate exista iubire reală, afirmă autoarea, bazată în primul rând pe afecțiune și pe comunicarea matură a propriile dorințe și nevoi emoționale.
María Esclapez este psiholog clinician și expertă în domeniul sănătății și al relațiilor de cuplu, sexolog și coach. Este, de asemenea, foarte prezentă în mediul online, atât prin intermediul podcast-ului său, cât și prin numeroase apariții și postări în social-media.
Este autoare a șase cărți publicate în 25 de țări și traduse în 18 limbi, care au ajuns la peste 250.000 de cititori.
