Îl cunosc pe Alexandru Solomon de treizeci de ani. Suntem amândoi din generația tinerilor care l-au dat jos pe Ceaușescu. Am deschis împreună ochii asupra epocii care atunci răsărea, plină de speranțe. Am protestat, am trăit primejdios, ne-am implicat în construcția noilor realități: el – Fundația de Arte Vizuale; eu – Sarmalele Reci. De la el am primit rafturi întregi de cărți, de care auzisem, dar nu credeam că îmi vor fi accesibile – majoritatea, avangardă românească și europeană. Știam că vine dintr-o familie de intelectuali de anvergură și mă simțeam privilegiat de prietenia lui.
Atunci, în anii ʼ90, în represivul regim Iliescu, Alecu a filmat și editat primul clip al Sarmalelor Reci: Țara te vrea prost. Știam că nu va fi dat la televizor (TVR-ul avea cvasi-monopol), iar YouTube-ul încă nu se inventase. Doar așa: să fie! Noi, Sarmalele, ne gândeam că poate vom ajunge la MTV, Alecu se gândea – pesemne – că va înscrie clipul în festivaluri.
Săptămâna trecută am mers la Alexandru Solomon să îi iau un interviu despre noul lui film, Arsenie. Viața de apoi. Și i-am dus și albumul Țara te vrea prost – ediția remasterizată din 2022, cu celebra fotografie a lui Cosmin Bumbuț, acum pe copertă mare (albumul de debut al Sarmalelor Reci apăruse la vremea lui doar în format CD și casetă).
Era în toi scandalul iscat de premiera filmului: după șicanele Centrului Cultural arădean și scrisoarea Arhiepiscopiei Sibiului; puțin înainte de afronturile cu conotații anti-iudaice pe care Solomon avea să le primească de la Liviu Mihaiu și Nicolae Mărgineanu.
Apropo de vechiul clip și actualul film, Alecu mi-a spus:
„Am vorbit zilele trecute cu un domn care apărea în film și care era cumva și el revoltat de ceea ce se vehiculează în public apropo de scrisoarea Arhiepiscopiei, inclusiv de o emisiune la România TV: filmul era incriminat în toate felurile deja din promouri!
S-a vehiculat în spațiul public că oamenii aceștia (pelerinii) sunt needucați, incapabili să se exprime, să înțeleagă fenomenul Arsenie Boca și că, în general, nu au o credință elevată. Or mie mi se pare că asta e super jignitor față de ei. Cumva, li se spune în față că nu sunt suficient de buni ortodocși, că ar trebui să fie altfel, că ar trebui să fie într-un anume fel. Asta arată că nu eu îi desconsider, ci spectatorii care îi dau la o parte, zicând: nu sunteți valabili. Of, e crunt!”
Cum ar veni, în continuare cineva îi vrea, îi vede și îi consideră pe oameni proști: hai să nu zic țara, hai să nu zic BOR-ul cu totul, ci o parte a ierarhilor.
Poate că am fost profetici, Alecule, spunând că țara te vrea prost. Tu sigur ai fost profetic, atunci când, în 2017, ai protestat public în curtea Patriarhiei, împotriva vizitei mitropolitului Chiril al Moscovei, sprijinitor al politicii lui Putin. Azi avem războiul la granițe și s-a dovedit că regimul lui Putin este o amenințare globală. Cum e să fii profet la tine în țară? l-am mai întrebat.
Alecu mi-a răspuns, zâmbind:
„E bine să faci profeții ambigue: Arsenie Boca așa făcea. Că, astfel, sigur o nimerești.”
Și mi-a mai spus ceva, poate nu chiar profetic, dar sigur foarte înțelept. Ce anume? Puteți citi, împreună cu restul interviului, în următorul număr al revistei Matca Literară.
