Cum era de așteptat – eu sunt un optimist! -, fantoma Georgescu dispare încet-încet. Se va retrage în pădurile sau în pustietățile noastre, pe care nici nu le mai recunoaștem. E o memorie greu de evaluat. Când și când, fiind și eu băiat dintr-un sat înconjurat de păduri, copilărind atât de minunat acolo, am câte o tresărire pe o undă răcoroasă a umerilor. Nu aș vrea să metaforizez prea mult, deși dacă aș râcâi puțin ar ieși un poem cum numai nordicii dilii ar putea imagina. Când mă uit la fotografii din copilărie, mă sperie putin câte o nălucă perfect blondă, cu ochi albaștri criminali și cu o tristețe ușoară, ce respiră dintr-un subteran străin. De acolo, dintr-un asemenea poem diliu, vin și aceste ființe, nu mediocre, ci cu o altă rațiune. Mă tem că refluxul lor, pe care-l simțim uneori în revoltele sociale de la noi, nu se va opri.
Dar deja m-am maturizat. Rațiunea asta miraculoasă, a locurilor luminoase, cum sunt orașele, orașele occidentale la care am visat încă din tulburata mea adolescență, m-a cucerit pe veci. Vreau un spațiu luminos și cald, adică uman, al acelor locuri, sudice de-i posibil, ce doresc o diversitate ce-mi promite o aventură umană, greu de egalat chiar de acele visări dilii, unde mă simt inspirat. Apoi libertatea pe care numai în forul nostru bine zidit, fiecare în momentele benefice, o intuim. O trăim. Gata, fantoma lui Georgescu se va retrage în grotele pe care nu am vrea să le mai frecventăm. Încă se anunță bătălii de stradă pentu apărarea lui.
Sunt optimist! Avem un președinte! Repet și respir ușurat. Instituțiile acestui contract social atât de complicat pe care îl presupune o democrație modernă stau în picioare. Deși sunt șubrede. Am și văzut. Corupția sau incertitudinea, de care încă nu putem scăpa, au extins rugini, licheni, năpârci. Gata, azi, cel puțin, nu mă mai gandesc nici la război. Uneori mi se pare inevitabil. Câtă energie, sau cât curaj trebuie trebuie să producem în celulele nervoase, Doamne sfinte!, ca să ne echilibrăm. Dar sunt foarte optimist!
X
Când și când revin. Când mă gândesc la alegeri, la candidații extremiști, dar mai ales la cei care îi vor mai susține, poate îi vor mai vota, adică o parte dintre noi, noi care, o simt acum, o văd cu ochii minții când nu pot să adorm, noi, care avem ceva în comun, nu multe, dar bine-nțelenite în creierul nu mare, nu mic, ci cel ascuns. Avem în comun și durearea și plăcerea, și fizică și simbolică, de-a ne căuta, sau de-a ne respinge. Dar e o respingere cu totul și cu totul specială, miroase aici a sânge. A sânge frățesc, de compatrioți.
Cei vechi nu se coplicau prea mult, Aristotel, de exemplu – patria, statul, pot fi concepute pornind de la principiile prieteniei. Trebuie găsită calea apropierii și regăsirii reciproce cât de cât! Ăsta ar fi în mare fondul constituției. Și când încep să judec nu pot să nu fac comparații, să mă extind sau mă comprim încât să ajung să văd și ceea ce nu ar trebui să văd, să știu vreodată.
Văd totul, uite, până la Trump, nebunul ăsta, șarlatanul ăsta bătrân, care se joacă mai ceva ca fuhrerul lui Chaplin cu globul. Dar nu aș vrea să-l minimalizez, totuși a dat peste cap America, i-a măcelărit pe democrați, și încă mai face asta, dă cu stanga doar, le arată burta, le arată China, Rusia tatuată acolo, iar ceilalți tac și nu zic nimic. Oare chiar nu au nimic de zis? Godzilla asta nu a făcut politică, nu a fost nici măcar în vizită cu părinții la marile universități de drept – în paranteză, l-a găsit de naivul de Vance, care după ce a fost student la Yale o dă acum la întors -, sau dacă Trump are diplome, are pentru că le-a primit în plic când cina cu vreun mafiot din imobiliare. Ăsta să fie sperietoarea Americii și a Europei? Sigur, e un om foarte bogat, celebru, om de show american, a cunoscut fetele, ce zic, toate fetele, de la câteva concursuri de Miss Univers, le-a găzduit pe insulele de la capătul lumii, cumpărate firește prin trei sau patru mâini de mafioți plini de sânge, le-a iubit la urmă pe care a vrut, toate au tăcut mâlc ani întregi, până când Biden, cel bătrân și înțelept, ca să câștige alegerile în sfârșit, le-a făcut sa vorbească. Și nu s-au mai oprit. Și ce au spus!
Omul ăsta, republican și conservator, dus la biserică de mic, a fost acuzat de un viol ordinar. Desigur, se poate spune asta ținând seama de scara la care el se proiectează, pornind s-ar spune de la nimic. De la nimicul pur. Și acum cred că ar trebui sa vorbesc mai atent.
Trump, din punctul acesta de vedere, e un analfabet al unei lumi perfecte. Din cel care azi la noi avem un procent masiv. Ei pornesc de jos, dar au vreme, pentru ei timpul e fizic, infinit. Oameni care nu au citit sau nu vor citi o carte. Oameni care nu și-au obosit mintea cu lucruri complicate. Culturale, înțelepte. Cum se spune. Nu au avut nevoie de cărți de istorie, de literatură. Cunosc specia. Nu mai spun, gramatică, latină, filozofie sau literatură. Pur si simplu ei când au trecut prin școlile de alfabetizare au fost păziți de-un înger norocos, de câte un om de lume. Nu citiți astea, le spunea febril. Mai bine jucați barbut, poker, jocurile vă vor ascuți mintea.
În mare, aceștia sunt maeștrii acelui învățământ care doar colorează mintea, cu lucrurile zilei, ale clipei, lucruri mărunte și pătrunzătoare, cu vârful prea ascuțit. Tăbăcarul să învețe cât ține tăbăcăria lui. Sa fie acolo vigilent, să aibă mintea odihnită. Afară duhnește, nu înăuntru. Hoțul așa ajunge hoț mai mare. Hoț de hoț, nu glumă, care știe toate mișcările mâinii, ale ochilor acelor fraieri. Vrei sa fii hoț sau bandit, nu fi fraier, nu citi. Umblâ. Pe străzi sau fă turism. În rest distrează-te! Cărtărescu? Cărtărescu are cărți groase care îi impotmolesc pe fraieri, fraierii cu capul mare si urât. Uită-te mai bine la Gică Becali, nu fi fraier. Iar am exagerat.
Din păcate, lucrurile astea sunt azi instituționalizate mai ales pe internet. Dar și la scoală, din clasele primare până la doctorat. Sunt înfățișate lucrurile în stil informal, structurate pe orizontală, cu o grosime a semnificațiilor de o adâncime super-infimă. Ce istorie din carți?, ți-o spunem noi, cei de la televizor. Sunt doctori, profesori acum, chiar care nu pot judeca în adâncime. Pe orizontală, e sloganul lor.
Domnul acela Georgescu se pare că-i unul dintre acești docți, care vorbește o păsăresacă atât de rară și subțire încât impresionează să spunem așa orice analfabet. Analfabeții ăștia citesc lucrurile în alt mod. Le ajunge o privire. Știu analfabeți pe marile scene care fac spectacol cu săli pline. Știu ziariști care îi țin pe proști în fața televizoarelor de dimineață până seara. Sunt analfabeții geniali. Deja avem o astfel de lume cu profesii și caractere infame în toate instituțiile. E o lume a lor.
De aici vine Trump și aici va rămâne. Ăștia deja vorbesc de o altă lume. Ăștia, uite, inspiră încredere, Trump e super bogat, nimeni nu contestă atunci că nu poate face un spectacol politic global, încât toată planeta să se uite. Spectacolul de la Biroul oval, cu Zelenski. Stați, să vedeți ce ne pregătește cu Putin când vor juca cum se face pacea în Ucraina, apoi război cu babele din Europa.
Până acum a spus destule minciuni în limba asta a lui. Ne pregătește. Tot ce spune el înțeleg perfect ai lui. Dar omul ăsta e facut sa ne distreze. Americanii-americani râd cu gura până la urechi, adversarii îl văd pe bătrânul Biden bolnav, pe jos, în sânge, pe Zelenski la fel. Dar ăsta nu e sângele lor cu adevărat, strigă la ceilalți de peste gard, e sânge de spectacol global. Asta cred despre lumea asta nouă, o parte deja o avem instruită, pregătită să facă opoziție, revoluție. Asa că merită să fim vigilenți.
Avem președinte totuși. Sunt optimist!
