Și aici am văzut bărbați căutând în coșuri de gunoi, și dimineața și seara, bărbați care fumează țigările altora, găsite pe jos, chinezi, africani, care deschid tacticos cutiile de oțel, cu plăcuțe de bronz sau de alamă, coșuri de gunoi în care stau claie peste grămadă sticle de plastic sau doze de aluminiu extrafin, goale sau pline, pe care mai întâi oamenii ăștia, ajunși acolo-n trombă, cu o bicicletă sau o motoretă electrică, le golesc în pântecele lor solemni, se mai odihnesc cu ochii în soarele perfid, mai dă-mi una, spune burta lor lipită de spate și de fâș, camuflate de câte un pardesiu de luptător social, pășind aerieni cu picioare scurte sau lungi, ceva firav pe lumea asta, ceva ce poate duce ritmul acela infinit de grav al adevărului valabil în piețele goale, cu pietre reci, tăcute, dar și al acelor piețe care urlă, unde materia umană scoate spume verzi sau galbene ca mările în furtună.
Am văzut și piețe urlând, cu palestinieni sau comuniști.
Am văzut femei trântite de un biciclist, apoi un bețiv, ce bea câte două sticle de votcă la marginea podului, și când se scoală vede biciclistul, cum zboară peste parapet, în apa neagră a unui canal ucigaș, și cum sare și el în apă și-l salvează pe tânărul nebun, și el beat, am văzut apoi flăcăi cântând cât le ținea gura, ceva hilar, studenți cu fața bucălată, loviți din senin de câte un trăsnet al prostiei omenești drept în creștet, drept în ochii apoși de vițeluși, și o țin așa o noapte sub fereastra mea.
Am văzut o mulțime de fete frumoase, care se tot repetă în același format sublim, fie pe câte o stradă tăcută, fie pe străzile late cu puhoaie de mașini si bicicliști, toți își exprimă poezia lor la fel, apoi doamnele în pardesie atent lucrate, ușoare, cu aripile lipite de șolduri, știind că își exprimă așa splendidul statut social la 40-50 de ani, și apoi frumusețea cu miez dur, al cărei trecut sugerat în câteva trăsături, parfum, mâini lungi și subțiri, glezne încă subțiri, greu de văzut de la înălțimea pe care o impun privirile lor ușor îngreuiate.
Am văzut biserici goale gata să te înalțe cu suflul lor, catedrale în care am ascultat orga, umăr lângă umăr, lângă oameni pe care parcă îi cunosc, cu ipocrizia acelor prime avânturi morale ștearsă de valul muzicii pe care meșteri ai spiritului le-au lucrat matematic, în alte vremuri, în care metafizica concura puterea asta tembelă socială – are dreptate fenomenologul să o mărunțească în fel de fel de aure ale atâtor lucruri, frumoase și atractive, care ne sufocă viața. Din imprudență am plâns pe ascuns.
Am văzut artiști la lucru, în librării cu două-trei baruri, scriind în caietele lor cu creionul, femei singure, triste, în restaurante ieftine înconjurate de cărți și manuscrise, oricum după cum arătau cărțile ele pot fi mântuite, cărți de o frumusețe nemaivăzută, și în olandeză și în engleză, cărți cu ținută cosmopolită oricum.
Am văzut pictori de o nervozitate tulburătoare, pictând biserici, cu bărbuțe ciupite de degetele lor ce tremură, năclăite de uleiuri, ființe pe care nu-i tulbură nicio întrebare, după care urlă la tine cu ochii cenușii ce ard, fosforescenți când ard, adevărați lupi de stepă ce străjuiesc nimicul nimicitor.
Da, am văzut și oi, turme întregi, pe câmpurile de la marginea orașului, pe care le-am cercetat cu un binoclu oferit de un oriental, cu ochii tăiați si cu o bărbuță lungă, care se ținea în câteva fire groase, ca de șopârlă sau de liliac, prietenul unei chinezoaice ce desena pe o planșă uriașă, electronică, blocuri în epură.
Cam asta am văzut doar într-o jumătate de zi când m-am rătăcit, când m-am gândit că toate astea fac parte dintr-un cod, ca de AI, care dincolo de frumusețe, pe care ne-o asumăm personal și plăcut, undeva, cum suntem bântuiți de superficialitate inevitabilă, conțin semne pentru care mai trebuie să ne antrenăm ca să le avem cu noi la purtător.
X
Rușii între timp au pornit o canonadă de amenințări. Figuri sinistre scuipă spre noi. E un tablou avangardist, abstract, care încalcă orice bun simț. Lavrov pare o moluscă îngropată în mâlul de la Cernobîl. Are fălci și priviri de-o răutate probată în focul unui reactor. Scenariul rusesc de la noi e legitimat. Ciudat că asemenea amenințări a tot perorat și Musk. De la ruși știm că ele sunt produse ale unor ființe gregare, descompuse de ură. La Musk e doar cinism? E un cinism atât de mare? Cinismul la proporții inumane să fie dimensiunea politicii noi americane? Trump vorbește de o revoluție. O revoluție a capitalismului înglobat în comodități clasice. În birocrație, una mortală, ca aceea a comunismului.
Capitalismul european, cel în care secolul xx a așezat atât de bine instituțiile clasice ale umanității, e falimentar. Spune el, făcând pe moralistul. Îi stă prost caci nu are nici bun simț. Moare singur, și-i trist dacă nu-l împingem noi în groapă. Noi, adică ei, magnații luminați și revoluționarii politici.
China, dă de înțeles Trump, prin felul cum o ia în seamă, cum vrea să o atace, e un astfel de stat revoluționar. Dar unul revoluționar de stânga. Trump și Musk ar fi revoluționarii de dreapta. Această împărțire a revoluționarilor fanatici o fac după cum s-au împărțit taberele în focul canonadelor politice în Franța după revoluția franceză. Atunci revoluționarii s-au măcelărit între ei. S-a întâmplat asta și la ruși, în 1917, când bolșevicii i-au căsăpit pe revoluționarii moderați. La ei totul s-a întâmplat la stânga. În Franța, s-au detașat, după anii primelor nebunii criminale, revoluționarii de stânga care ținteau dărâmarea tuturor instituțiilor, inclusiv a Bisericii, și cei de dreapta, cum s-ar spune, care credeau că lumea poate fi remodelată, dar nu poate chiar să fie scoasă din rădăcini. Că omul în mare va trăi la fel, va avea aceleași plăceri și comodități, se va ruga la zei. Biserica Catolică mereu a fost alături de ei. Totuși și ei au crezut în schimbare, unii din sânul lor, chiar una radicală. Din această tabără după ani și ani se va așeza spiritul republican, fondat pe forța democrației și a capitalismului.
Capitalismul, au spus ei tacit, de Gaulle mai ales în anii 50, are capacitatea de-a se transforma singur, de-a renaște din eventualele căderi. Periodic în Franța a avut loc un asemenea dialog între partidele politice. Macron de exemplu a venit pe valul alarmist că stânga radicală va relua atacurile ei rebele. El e un republican revoluționar, dar în spirit francez.
Anglia și ea atentă la blocajele economiei europene, se spune, de asta s-a retras. Să aplice insular o revoluție economică în spiritul evoluției accelerate a tehnologiei. Dar nici Anglia, și nici Franța nu au îndrăznit prea mult. A trebuit să vină pandemia, apoi AI ca să apară nebunia revoluției lui Trump. Musk se spune că deja are afaceri și fabrici cu o tehnologie și un management greu de atins de alți pământeni. A aplicat în spațiul lui acel spirit revoluționar, bazat pe forța AI, astfel încât spiritul ăsta i-a luat mințile. E un spirit foarte contagios.
Și astfel s-au întâlnit cele două tabere de revoluționari, cea din economie și cea din politică, pe tărâm american. Unde? Acolo la capătul pământului, unde-i locul tuturor posibilităților.
În Rusia lucrurile sunt clare. Acolo e o revoluție criminală economică. Ce capitalism? Putin a preluat centralismul cel mai abstract. În Rusia revoluția politică a falimentat total economia. Din Rusia cea revoltată și agresivă au rămas doar capetele de maimuță ale celor de la Kremlin. În rest cenușă și zdrențe. Un popor de cârpe îmbibate în votcă. La noi a fost se pare o încercare de revoltă, îndrumată de Rusia falimentară, iar acum îngăduită de cinismul lui Musk. Bineînțeles, într-un fel de tătuc al acestei revoluții a capitalismului mondial, și a democrației, într-un mod accelerat, totuși de dreapta, se află înscăunat Trump. Trump deja nu mai are răbdare. E fascist. Dar nici nu știe, nici nu vrea să afle din istorie cum au sfârșit fasciștii. La groapa de gunoi. Sigur Musk îi va amenaja o groapă de gunoi în lună.
Europa totuși dă dovadă de înțelepciune. Nu vrea să dărâme instituțiile umanității. Și ea are un dram de nebunie revoluționară în felul cum vrea sa construiască uniunea asta europeană. Sunt multe riscuri. Unul cel al consolidării apărării a fost deja luat în seamă. România cred optimist are un viitor de negândit nici de revoluționarii noștri de profesie din istorie. Desigur, revoltații în spiritul dac voiau să transforme metaforele unii nebun în statul cel mai modern de pe pământ. Cum vrea Trump sau Musk, nu?
