Am tot beștelit lucruri, comportamente și oameni și s-ar putea crede că-mi place de mine, dar nu. Cu mine am altă problemă azi, anume sentimentul că sunt incapabil să scriu ceva – orice – în vacanță. Cum mă iei de acasă și-mi arăți drumuri și locuri noi, capacitatea mea de a crea ceva sau de a traduce vreun rând se epuizează instantaneu. Devin efectiv un ghiolban care se plimbă, mănâncă și doarme, orice am învățat vreodată se evaporă, abia dacă citesc câte ceva, nu pot continua nimic, nu pot începe nimic, mintea mea refuză orice contact cu literatura. Să nu crezi că n-am încercat: vai și amar! În vacanță sunt cel mai prost scriitor pe care îl cunosc și ajung să nu mai pun virgulele corect (dar despre asta altă dată, e un subiect în sine).

Și mai rău, când mă întorc acasă blocajul continuă. Mă holbez în gol cu zilele și nu reușesc deloc să mă adun și-ți dau cuvântul meu de onoare că oricât de mult mi-ar displăcea comportamentele altora, halul în care ajung eu îmi repugnă de-a dreptul. Și apoi mă mai simt și vinovat că n-am muncit și când reușesc să reiau mă epuizez încercând să recuperez. Bine ai venit în lumea lui Cănuță Om Sucit.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

1 Comment

  1. Apreciez mult sinceritatea. Dar atât de răspândită e „boala” asta… nici nu bănuiți. Și nu e vorba numai despre scris.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.