David Foenkinos, „Viața fericită”, Editura Humanitas Fiction, 2026, 224 de pagini, broșată, cu clapete, colecția Raftul Denisei (coord. Denisa Comănescu), traducere de Iuliana Glăvan.
Puteți comanda cartea de aici: https://tinyurl.com/yux8vusb
Bestseller în Franța, cu peste 168 000 de exemplare vândute în primele luni, Viața fericită, de David Foenkinos, este un roman profund și actual despre sensul fericirii și curajul de a-ți schimba viața.
«David Foenkinos construiește o poveste originală în jurul a două personaje care par să aibă totul, dar care continuă să caute bucuria autentică. Între melancolie și deziluzie, drumul lor devine o explorare subtilă a liniștii interioare și a sensului existenței. Prin întâmplări surprinzătoare, romanul abordează teme universale: dorința de a ne cunoaște mai adânc, nevoia de a ne elibera de trecut și de presiunea unui cotidian copleșitor. În același timp atinge și subiecte esențiale precum caracterul efemer al vieții, inspirându-se dintr-un ritual real din Coreea de Sud, în care cei prezenți iau parte simbolic la propria înmormântare – o experiență revelatoare despre ceea ce contează cu adevărat. Dintr-un trecut marcat de drame, personajele învață să redescopere bucuria clipei prezente. Cu tandrețe, ironie și o sensibilitate aparte, autorul ne oferă o reflecție profundă asupra fragilității umane și a curajului de a merge mai departe.»
DAVID FOENKINOS s-a născut la Paris pe 28 octombrie 1974. Este romancier, dramaturg și scenarist. A studiat literatura la Sorbona și a urmat în paralel cursuri de muzică, visând, pentru o vreme, să înființeze o trupă. A debutat în anul 2001 cu romanul Inversion de l’idiotie. De l’influence de deux Polonais, recompensat cu Premiul François Mauriac, urmat în 2002 de Entre les oreilles. În 2004 apare Potențialul erotic al soției mele (Le potentiel érotique de ma femme; Humanitas Fiction, 2017), care obține Premiul Roger-Nimier în același an și îl face cunoscut pe plan internațional. Publică un număr impresionant de romane, toate bestselleruri, unele distinse cu importante premii literare: în 2005, În caz de fericire (En cas de bonheur; Humanitas, 2008), Les cœurs autonomes în 2006, Qui se souvient de David Foenkinos? în 2007, carte care primește Premiul Jean Giono, în 2008, Despărțirile noastre (Nos séparations; Humanitas, 2011). Acestea sunt urmate de La délicatesse (2009, zece premii, ecranizat), Lennon (2010), Les souvenirs (2011, ecranizat), Je vais mieux (2013, ecranizat), La tête de l’emploi (2014), Charlotte (2014), care câștigă Premiul Renaudot și Premiul Goncourt des Lycéens, Le Mystère Henri Pick (2016, ecranizat), Către frumusețe (Vers la beauté, 2018; Humanitas Fiction, 2020), Deux sœurs (2019), Familia Martin (La famille Martin, 2020; Humanitas Fiction, 2022), Numărul 2 (Numéro deux, 2022; Humanitas Fiction, 2024). Autor prolific, Foenkinos a publicat de asemenea proză scurtă, piese de teatru și două volume pentru copii: Le petit garçon qui disait toujours non (2011) și Le saule pleureur de bonne humeur (2012).
